Hunters

Capitolul 28, Batalia finala :Clanul Hunters...

Buna seara, dragii mei cititori. Vreau sa va spun ca va multumesc din suflet ca m-ati incurajat pana acum si ca m-ati condus pe calea cea lunga a cartilor "Hunters "si "Viata de printesa" ,desi nu sunt o scriitoare prea buna. Va datorez totul voua si vreau sa imi anunt inactivitatea in domeniul "scris" de acum pana cand va fi nevoie sau pana cand ma va lovi o inspiratie nemasurata din care voi putea creea o carte care sa le invinga pe amandoua! Va urez numai bine si sper sa savurati acest capitol la fel ca mine. Cine stie... poate cand voi fi mai mare voi reciti aceste carti si imi voi aminti cat de multa imaginatie aveam si ce "Romana" aveam in mine =)) . Nu voi sterge niciodata aceste carti pentru ca ele sunt mica dovada a unor ani plini de bucuria de a scrie!

Va multumesc pentru tot! In final, pentru a nu stiu cata oara, va spun, pentru ultima oara:

Lectura placuta!

(Melodia nu are legatura cu acest capitol, insa am ascultat-o pe parcursul tutror orelor in care am scris si corectat cum am putut acest capitol! :) )

Josh pov.

Bun... Sa incepem!

Rostind cuvintele am intrat intr-un somn adanc. Tot ceea ce vedeam era negru pana ce...

-Ce ce asta?! Ii aud pe Damian intreband.

-Unde sunteti baieti? intreb eu la randul meu si imediat o lumina ma orbeste, ca si cand cineva ar fi aprins luminile puternice de pe stadion in miez de noapte. Imediat ce m-am obisnuit cu acea lumina m-am uitat in jur dupa baieti. Singurul pe care il vedeam la cativa pasi in fata mea era Damian, inca incercand sa se obisnuiasca cu lumina puternica. Pe spatele meu am simtit niste degete care ma apasau. M-am intors brusc, uimit sa il vad pe Dimitry care tocmai ce isi strecurase degetele printre sarma unui gard ca de puscarie, inalt pana la ceruri. Tot ceea ce era in jurul nostru era un alb infinit, fara forma si stralucitor de-al dracu'!

-Am ajuns, stai linistit! Imi spune Dimitry cu o tenta de zambet pe buze.

-Ce nai...?! De unde a mai aparut si gardul?! Ce e cu asta?! intreaba Damian putin razvratit ca nu stia de acest lucru.

-Asta desparte un „ajutor" de luptatori. Fiindca eu nu particip deocamdata la adevarata lupta! Spune Dimitry.

-Aham...

-Dimitry! Daca unul dintre noi va ajunge la limita... atunci sa sti ca vreau sa nu il opresti nici macar un pic pe Dominick, inteles? Ii spun foarte serios.

El doar da din cap aprobator, si deodata un mic vartej negru lumineaza capatul celalalt al ringului, de cealalta parte a gardului.( Hmm... ar fi mai bine sa o numesc „culise", e mai usor asa! ) In acea parte a culiselor a aparut si mult asteptatul Lucifer. Asa cum si credeam: neschimbat! Vesnic sumbru, cu acel zambet miselesc si invaluit de intunericul lui. Intrece orice asteptare a imaginatiei. Desigur ca la momentul actual imi venea sa il iau de gat!! Noroc ca langa mine era Damian care ma tot tinea de brate spunandu-mi ca nu merita. Lucifer a inceput sa bolboroseasca ceva, dar chiar si de la distanta asta il auzeam de parca vorbea la microfon. Ciudat, dar adevarat!

-Ohoo, vad ca... v-ati mai schimbat, mai ales fata de ultima data cand ne-am vazut. Nu ma asteptam totusi ca fii lui Gregory sa fie chiar asa de nesupusi fata de regele lor! Spune Lucifer, iar la auzul ultimei parti amandoi baietii se infurie putin.

-Ma bucur totusi ca nu ai fost asa de las incat sa refuzi invitatia! Spune Damian rebel, nepasandu-i de cum va reactiona.

-Eu, las? HAHA, stiu ca nu am mai vizitat casa mea, dar chiar si asa nu ma asteptam ca cel mai slab dintre copii sa ia un asa potential.