Hunters

Capitolul 18, Misiunea de salvare(II)

Imi pare raaaau ca nu am mai postat! O sa incerc sa scriu si capitolul 19, daca am timp! Va rog sa ma scuzati!

Lectura placuta!

Stateam lipita de un copac,uitandu-ma pe furis la gardienii ce securizau intrarea in U.N.P.V.Era deja noapte,toate luminile din case se stinsesera.Singurele lucruri ce luminau peisajul intunecos si infricosator al noptii erau cele 2 faruri si lanternele gardienilor.

Inima imi batea incontrolabil.Incepeam sa transpir din cauza presiunii.Dupa spusele lui Josh, copii nu se aflau prea departe de intrarea principala sau cel putin erau mai aproape de intrare decat am fost eu.

Toate geamurile sunt prevazute cu grilaje asa ca singura mea intrare este cea principala.Nu mai pot sta aici, trebuie sa merg.Punandu-mi masca pe fata am mers silentios spre intrare...sau cel putin mai aproape de ea.Norocul meu ca inainte de a pleca, domnul Greyli mi-a dat fostul sau „tub " si niste sageti cu somnifere pe care le folosea cand cate un lup mai intra prin ograda.Ma simteam ca o amazoniana.

I-am tintit pe cei doi gardieni care pazeau intrarea si spre mirarea-mi propie, somniferul avea un efect rapid.Am inaintat incet ascunzandu-ma printre anumite obiecte ca sa nu fiu zarita.Cu siguranta in curte erau si mai multi gardieni, asa ca mi-am riscat cele 2 sanse ale cristalului teleportor si m-am teleportat cu usurinta de-a lungul intregii curti,ajungand direct in fata intrarii principale,lipita de peretele inchisorii.Inainte ca farul sa bata in directia mea, am intrat in fuga inchizand usa mai repede decat am deschis-o.

Spre norocul meu nu era nimeni pe primul coridor,desi in departare se zarea umbra unui gardian care mai avea putin si intra pe asa-zisul coridor al pedepsei.M-am panicat atat de tare incat am luat-o la fuga lasand in urma mea numai praf.Dar din cauza ca am luat-o prea repede la fuga,am luat-o pe drumul gresit.

Am asteptat la coltul coridorului furisandu-mi privirile la gardianul neatent.Deodata se auzi un ghiortait de stomac.Bine ca nu s-a auzit mai tare pentru ca acel ghiortait era al meu.Desi nu-i vina mea!Dar gardianul ala manca o ditamai gogoasa cu crema de capsuni si bomboane deasupra.Cum sa nu ti se faca foamne?Totusi dupa ce a terminat-o s-a mai lins si pe degete inainte sa plece sa isi ia alta, cred.Acesta a fost norocul meu, pentru ca am avut destul timp cat sa ma merg pe urma lui.

Mergeam silentios in spatele sau,cu pasi mici de tot pentru a nu ma auzi.Pe la mijlocul coridorului, a cotit spre o camera care presupun ca era aceea de unde puteai urmarii filmarile camerelor de supraeghere.Tragand un pic cu ochiul, am observat ca cel care trebuia sa urmareasca filmarile dormea dus.(Deodata...nu mai imi e asa frica de U.N.P.V). Am trecut repede prin fata usii (sper, SPER, sa nu fi fost vazuta) si am continuat sa merg rapid spre locul unde se aflau acei copii, fiind foarte precauta. Ma uitam ca disperata cand in fata cand in spate ca sa fiu sigura ca nu se apropie nimeni. Vroiam sa cotesc, cand dau nas in nas cu un gardian. Imediat ce ma indepartez un pas, ma prinde de brate cu forta.

-Te-am prins! Spune el... defapt „tipa el"! Pe bune? Fix acum cand mai aveam jumatate de drum sunt prinsa? Doamne... tu chiar nu ti cu mine?!

Panicata, il lovesc cu piciorul puternic in zona bazinului, dar nu cade! (Frate, esti facut din fier sau ce?!). Insa din a treia lovitura am reusit sa il pun la pamant,eliberandu-ma si... am luat-o la fuga tot inainte, sa nu ma prinda ceilalti! Din cate observasem, deja auzisera strigatele colegului lor „accidentat" si o luasera la fuga spre el. Majoritatea o luasera inainte dupa mine. Va intrebati daca eram panicata? Nu... eram ingrozita!! Fugeam ca nebuna mancand gresia de pe jos, nici nu mai stiam in ce directie sa o iau! Ma urmareau 5 oameni, cum sa nu fiu panicata? Asa adrenalina nu am mai trait.

Simteam cum inima pompeaza din ce in ce mai mult sange si imi puteam auzi bataile agitate ale inimii ce nu se mai putea controla. Nici nu stiu cum am reusit sa imi reiau in fuga drumul pe care trebuia defapt sa merg. Ii lasasem cu mult in spate pe gardieni, avand si un avantaj destul de mare inainte sa o iau la goana, mai ceva ca animalele la un derby.