Hunters

Capitolul 5...

Hmmm...cam ciudat totusi,sa imi dea drumul asa usor?Eh,ce mai conteaza acum? Macar pot sa merg inapoi la Hunters.

Mergand prin padure de una singura. Mi-am dat seama ca nici acum nu mi-am recuperat armele de la Josh,insa oricum,pot sa imi iau altele cand ajung inapoi la Hunters.Din senin am auzit strigate venind din partea stanga si nestiind cine se afla acolo....Am mers sa vad.

-A-Ash!Ce faci aici?Il intreb eu pe baiatul ce se antrena singur in padure.

-Emily?!Ce cauti tu aici?Ma intreaba el,la fel de uimit ca mine.

-Pai,mergeam inapoi acasa,zic eu ca si cum ar fi logic.

-Dar nu ai cum!Esti moarta,ai cazut in prapastie!Imi zice el indepartandu-se de mine usor.

-Din cate stiu eu...sunt inca vie,dar vad ca nu v-ati deranjat sa verificati,ii zic eu putin enervata de acest gand.

-De la 5 metri,sau chiar mai mult,ar fi trebuit sa fi deja moarta,doar nu esti fantoma!

-Oh,da Ash...fix asta sunt,zic eu ironic.Si iti mai bantui si camera numai ca nu iti dai tu seama.Pff...la fel de idiot ca inainte,doar ca acum ii mai si e frica de mine.Imi place senzatia asta!

-Uite,nu stiu cine esti,dar cu siguranta nu esti Emily.Trebuie sa fi vreo fantasma sau ceva de genul asta,poate chiar o Umbra...asa ca...,si incetisor si-a ridicat pistolul catre mine fiind foarte agitat si gata sa apese pe tragaci.

-Ash,lasa jos pistolul.Nu,nu trage,te rog!Il imploram eu disperata,dar era deja tarziu.A apasat pe tragaci lasand un glont sa imi decida destinul.Privind la el disperata am decis sa inchid ochii si sa ma las purtata de moarte.

Dar normal ca niciun plan nu imi iese bine si s-a decis repede un „Romeo" sa imi salveze viata impingandu-ma,astfel incat am cazut pe jos cu fata inspre salvatorul meu.

-Tu chiar esti o bataie de cap,imi zice o voce ce se afla deasupra mea.

-J...Josh!Ce naiba faci aici?!

-Tu chiar credeai ca te las sa pleci asa usor, nu?Imi spune el zambind siret si lasandu-si suvitele de par gri sa atarne la doar cativa centimetri de fata mea.

-Stiam eu!Tu esti de vina pentru tot!Zice Ash aratand cu pistolul spre Josh.Tu ai facut-o asa!

-Ce?!Nu!El m-a salva...,dar nu am mai apucat sa spun nimic pentru ca am auzit cum Ash a dat drumul la o ploaie de gloante in directia lui Josh.Pentru ca el imi salvase deja viata de 2 ori,am zis sa ma revansez si l-am impins pe Josh de pe mine,facand schimb de locuri.

Spre norocul meu,Ash nu avea o tinta asa de buna la capitolul pistoale si cateva dintre ele m-au ratat,altele s-au lovit in armura si unul mai norocos...m-a lovit in piciorul stang.Nu va pot explica ce durere simti atunci cand esti lovit,pur si simplu te arde si corpul iti devine din ce in ce mai greu din cauza hemoragiei.

Imediat ce a vazut ca m-a nimerit ,Ash a lasat pistolul sa ii cada din mana si a fugit prin padure, pana cand nu l-am mai vazut.Si Josh a fost la fel de uimit ca mine,numai ca reactia lui a fost alta.

-Esti nebuna?!Puteai sa mori,ce ti-a trecut prin cap?!

-Macar m-am revansat,ii zic eu glumind.Chiar dublu!Deci suntem chit acum.

-Cred ca nu te poti misca asa ca...

-Stai ce tot faci...?Il intreb eu revoltata in timp ce el ma ridica in brate.

-Nu te mai plange si multumeste si tu macar o data!Spune el inaintand cu mine cu tot.

-Mul....tumesc,spun murmurand totul.

-Esti mai grea de cat credeam eu.

M-am uitat la el furioasa,dar el doar zambea,asa ca nu i-am mai reprosat nimic.

Grea?Si eu care credeam ca am mai slabit de cand am ajuns aici.Oricum,pun pariu ca Ash le-a spus si celorlalti despre ce s-a intamplat si ne vor pune in urmarire pe amandoi.Asta da distractie!

Cand am ajuns acasa a trebuit sa trec singura pragul usii sprijinindu-ma,in mare parte,de Josh care avea un echilibru incredibil pe langa mine.Piciorul ma ardea asa de tare din cauza durerii incat a trebuit sa imi scot glontul inca de cand am ajuns in casa.Cei drept,nu mai facusem asta niciodata,de obicei avem medici la sediu.

Vazand ca nu fac absolut nimic,Josh s-a decis sa faca el totul.Nu imi venea sa cred cat de multe medicamente putea tine omul asta intr-o trusa de prim-ajutor.

-Esti cumva medic,sau ce?Il intreb e uitandu-ma la acele medicamente.

-Nu,nu sunt,dar as fi vrut.

In scurt timp mi-a scos glontul plin de sange si m-a bandajat cu ogroaza de pansament.Mi-a zis ca va dura cel mult 2 saptamani ca sa se vindece cat de cat rana,cu tot cu puterea proprie-mi de vindecare care la Hunters este mai rapida din cauza unui ser pe care il avem in corp(va voi spune mai incolo totul,detaliat),asa ca trebuia sa indur mersul,sprijindu-ma de anumite obiecte.Intre timp,la cina s-au facut mici modificari:mancarea mea era comestibila!Sau cel putin indeajuns de comestibila!

Asta inseamna ca si patul meu o sa fie imbunatatit.Si chiar asa a si fost!Punandu-ma in pat si incercand sa adorm,mi-am dat seama de un lucru:daca ne vor cauta,nu le va lua prea mult sa ne gaseasca.Asa ca,tulburata de acest gand,am sarit repede din pat si am cautat o harta a Never-ului pentru a putea gasi anumite locuri unde sa ne ascundem,in caz ca vor veni.

Peste tot erau locuri frumoasa unde puteam trai o viata ca in Rai,dar pentru asta trebuia sa trecem prin Frost,tinutul inghetat al Never-ului.Desigur ca, pentru un Regal ca Josh, putea fi floare la ureche,dar pentru mine nu era chiar asa.O singura slabiciune au Hunters si anume:frigul.Si cum in Frost imi e aproape imposibil sa supravietuiesc,chiar daca m-as imbracat in cele mai groase haine, nu puteam trece.

Defapt ar mai fi ceva!Numai ca trebuie sa trecem prin oras,nevazuti.Am iesit repede din camera indreptandu-ma spre camera lui Josh,care stiam unde se afla,si am batut in usa ca disperata pana a iesit afara.

-Ce?Intreaba el pe jumatate somnoros,frecandu-se la ochii.

-Va trebuie sa plecam de aici,maine.Dar mai intai trebuie sa trecem pe undeva.

-Si nu puteai sa spui asta maine dimineata?

-Nu,trebuie in seara asta!

Altfel nu vom mai avea nici o sansa.