Îmi ești Antidot (BoyxBoy)

cinq

După câteva ore de stat și privit în gol, am ajuns acasă. Deschid ușa de la intrare și intru în liniște. Mă îndrept spre scări, dar mă opresc arunc când cineva aprinde lumina, iar când mă întorc, Louis stătea și mă privea nervos.

-Unde ai fost până acum?

Mă întreabă nervos, dar mai mult de fațadă. Nu e nervos că am fost plecat, ci că l-am evitat. Mă apropi de el și-l lipesc de mine. Încep să-l sărut pe gât, iar acesta își lasă capul pe spate.

Îl prind de coapse, iar acesta își pune picioarele în jurul bazinului meu. El își trece mâinile prin părul meu, strângând ușor. Încep să urc scările în timp ce cobor cu săruturile pe claviculă.

Ajungem în camera lui și-l pun pe pat. Ne dezbrăcăm până ajungem în boxeri. Încep să-l sărut pe gât, dar el schimbă locurile. Îmi dă jos boxerii și începe să-mi sugă organul, folosindu-și și o mână. Eu îmi las capul pe spate de plăcere și-mi țin o mână în părul său.

El revine la nivelul meu și începe să mă sărute pe mandibulă. Scoate un prezervativ și și-l rulează, iar atunci încep să mă panichez.

-Louis!

El își ridică privirea spre și mine și-mi zâmbește inocent.

-Eu sunt top.

El își dă ochii peste cap și-mi sărută partea interioară a coapsei.

-Liniștește-te iubire...

Îi piere la vocea la ultima silabă, iar atunci îl împing de pe mine și mă îmbrac cu boxerii mei.

-Cum mi-ai spus?

El se apropie de mine și-și pune mâinile după gâtul meu. Mă irită deja tot ce se întâmplă.

-Cum ți-am spus?

Tocmai mi-a răspuns la o întrebare cu o altă întrebare? Ce naiba are omul ăsta în cap?

-Hai să continuăm, nu contează acel cuvânt.

Încerc să-mi calmez bătăile inimii și să nu fac vreo prostie. Mă uit la el iritat și nervos, iar acesta înghite în sec. Nu e o idee bună să fiu enervat.

-Louis, nu pot simți iubirea, știi asta, iar dacă sentimentele tale sunt diferite față de cele pentru familie, ar fi bine să mă mut înapoi.

Știu că este matur și-mi va da dreptate. El se uită în gol, cu mâinile pe lângă corp și sper doar că nu va încerca o tentativă de-a mă convinge să rămân.

Văd că nu zice nimic, așa că mă îndrept spre ușa de la cameră, dar când vreau să ies, el mă prinde de braț și mă întorc cu fața la el.

-Nu mi-am dat seama când am început să te văd altfel. Îți înțeleg decizia de-a pleca și nu vreau să te opresc, dar ,te rog, nu le spune despre asta.

Îl aprob și ies din camera lui. Ajung în camera mea, iau un ghiozdan și-mi pun lucrurile esențiale. Acum va trebui s-o suport pe mama, minunat! Nu dau vina pe Louis, sentimentele nu se pot controla, dar mi-ar fi plăcut să rămân aici.

(***)

Opresc motorul și cobor de pe motocicletă. Merg spre intrarea în casă și bat în ușă de 3 ori pentru a ști că sunt eu, asta dacă e cineva treaz. Scot cheile din buzunar și deschid ușa. Pășesc în interior, iar, după câteva secunde, becurile se aprind. În fața mea o găsesc pe Bella, uitându-se foarte confuză și uimită la mine. În câteva secunde apar ai restul, iar mama, dintre toți, mă privea cu ură, dar nu-mi pasă.

--M-am certat cu Louis. Credeți că mă puteți primi înapoi?

Surorile mele mă îmbrățișează, iar Jacob îmi zâmbește în semn că "normal" . Tata vine lângă mine și mă prinde de umeri.

-Nu vreau să știu ce fel de ceartă ați fi putut avea de ai decis să te muți înapoi, dar mereu ești bine venit aici.

După spusele sale, mă îmbrățișează, dar privirea mea se duce pe mama. Ea își dă ochii peste cap și pleacă în camera lor. Tata îmi dă drumul, iar eu urc, împreună cu frații mei, la al doilea etaj. Deschid ușa de la camera mea, dar înainte să intru mai primesc încă o îmbrățișare de mă lasă fără oxigen.

Închid ușa în spatele meu și mă las ușor în jos. Camerele sunt concepute special pentru noi. Fiecare este făcută după personalitatea fiecăruia și ni s-a permis să o modificăm cum dorim. Dacă mai țin bine minte, au chiar și câte-o ușă care să ducă dintr-una în alta. Când eram mici le foloseam după ora de stingere pentru a ne juca.

Mă ridic de pe podea și încep să examinez încăperea. Arată exact cum îmi aduceam aminte. Ultima dată am fost aici la 14 ani, de atunci am locuit cu Louis. Mă uit la ceasul de pe noptieră și realizez că este 5 dimineața.

Îmi las ghiozdanul pe podea și mă schimb de haine. Mă duc să fac un duș, iar când ies, mă îmbrac cu o pereche de boxeri și un maieu. Mă arunc în pat și încep să privesc tavanul... Sau mai bine zis cerul înstelat, deoarece așa arată. Mereu m-a liniștit natura, de aceea fug mereu în pustietate când se întâmplă ceva.

Îmi întorc capul spre una dintre noptiere, iar acolo regăsesc o poză de familia. Eu, Jacob, Bella, Sophie, părinții noștri și... Jack, Karl și Will, frații mei morți.

O iau în mână fără să realizez, iar ochii încep să mi se umezească. Încep să le analizez chipurile și regret din ce în ce mai tare că n-am murit și eu cu ei. Will avea 4 ani, Karl 6, iar Jack 8. El era cel mai conștient de ce se petrece și și-a acceptat soarta.

Pun poza înapoi pe noptieră și încerc să mă liniștesc. Poate acele medicamente chiar funcționează, cine știe. Încerc să mă calmez și privesc tavanul plin de stele. Va fi o perioadă lungă, nu doar o săptămână. Noroc că mama lucrează de dimineața până seara că altfel, n-aș putea s-o suport.

Știu că dacă, printr-o minune extraordinară, mama ar fi ucisă, poate chiar se mine, nimănui nu i-ar păsa. Surorile și prietenele sale au dat-o la o parte când au aflat de tot ceea ce se întâmplase atunci, iar alte rude sau cunoștințe n-are.

(Cine vrea să afle chestii despre mine să pună întrebări sub comentariul meu cu "Q&A")