Îmi ești Antidot (BoyxBoy)

vingt-et-un

Ne despărțim din sărut și ne privim în ochi pentru câteva secunde. Mă îndepărtez de el și-mi îndrept privirea spre cer.

-Am vrut de multe ori să mor. Am ajuns de multe ori la spital în stare gravă.

Îmi cobor privirea spre el, iar acesta mă privească șocat. Nu par să fi trecut printr-o perioadă aproape mortală, dar s-a întâmplat. Mi s-a zis de multe ori că am fost la un pas de moarte, dar îmi mintea mea tot ce se auzea era "mai bine muream".

-Dacă vrei, putem pleca.

Îl aprob și ne întoarcem la mașină. Pornim la drum spre vârf și liniștea se așterne peste noi. Este un peisaj superb și pe drum, dar sus este unul de neuitat. Își întoarce capul spre mine și parcă vrea să spună ceva, dar nu știe cum sau ce.

-Ce-o să faci cu resturile mamei tale?

Nu mă așteptam la întrebarea asta. Răspunsul este unul chiar logic. O să le pun alături de resturile părinților săi.

-Carnea deja a fost făcută în cenușă. Oasele urmeaza să fie măcinate, iar toate astea o să fie aduse la ferma pe care tocmai ai văzut-o. Până la urmă să-și vadă și ea părinții, nu?

El se uită confuz la mine pentru ultima parte. Îmi pun mâna pe piciorul său, iar asta îl face și mai confuz. El nu face nimic pentru a schimba situația și pare că-i place ce se petrece.

-De ce tot vrei să te iert?

Întreabă și-și mușcă buza de Jos atunci când urc cu mâna mai sus. Verific ora și este 7 seara. În maxim 30 de minute ajungem unde trebuie, iar lumină este până la 9 și ceva, deci încă este bine.

-Te vreau. N-o să mă crezi, dar ai reușit. Ai reușit să-mi arăți că mă înșel. Te iubesc. Nu-ți pot explica cum ai reușit să faci asta, dar ai reușit. Înțeleg că nu poți avea încredere.

Nu-mi dau seama dacă este uimit, confuz sau gânditor, dar nu mă privește. Am ajuns unde trebuia și opresc mașina. Coborâm, dar nu ne vorbim. Ne îndreptăm spre margine, iar de aici se poate observa un peisaj superb. Scoate telefonul și începe să facă poze.

-Am observat că încerci să-i protejezi pe toți. Erai în stare să iei tu o mie de gloanțe doar pentru a trăi familia ta, asta apreciez. Vrei că toți la care ți să se afle în siguranță.

Începe să vorbească, dar nu mă privește. Se îndreptă spre clădirea care este aici, dar logic că nu e nimeni. Acest drum a fost închis la cererea familiei mele. Nimeni nu mai poate merge pe aici.

Se așază pe iarbă și privește cerul. Merg lângă el și fac acelaș lucru. E frumos afară, iar peisajul e de vis. Pare că se gândește la ce ar mai putea spune în continuare.

-Prima oară te-am văzut acum vreo 2 ani. Am avut timp să-mi dau seama că tu nu ești violent cu personale la care ți.

Spune și-și întoarce capul spre mine. Acum 2 ani? Eu cum se nu-mi aduc aminte de el? Nu apuc să mă gândesc prea mult la asta, deoarce se urcă pe mine și începe să mă sărute.

Își pune mâinile după capul mei pentru a adânci și mai tare sărutul. Îmi pun mâinile pe fundul său și-l strâng, aceste gemând. Ne desprindem din sărut din cauza lipsei de aer și ne privim în ochi.

-Dacă mai dai o singură palmă în mine, vei rămâne fără jucărie. Te iubesc.

Zice și mă mai sărută o dată apoi se ridică în picioare. Pare serios în ce privește acea amenințare, dar îmi zâmbește și-mi face semn să mergem. Mă ridic de pe iarbă și-l urmez până la mașină.

Ne urcăm în mașină, dar îmi face semn să nu pornesc. Mă privește amuzat și-mi face semn spre erecția din pantalonii mei. Îl privesc ironic, iar acest iese din mașină și deschide portiera din dreptul șoferului.

Se pune în genunchi, pe podeaua mașinii și-mi deschide fermoarul blugilor. Se uită la mine și-mi face semn să închid portiera. Doar nu vrea să conduc până în oraș cu el, făcându-mi oral.

-Poți să pleci când vrei.

Aparent asta vrea. Pornesc motorul și întorc mașina. Se joacă cu focul, nu vrea să termine rapid, ci să mă vadă cum mă chinui să nu facem accident.

Încep să conduc, iar el îmi scoate, din boxeri, organul. Mi-l linge de sus până jos și apoi îmi ia capul în gură. Face mișcări de du-te-vino și-și ridică privirea spre mine.

Simt cum ajung la climax și opresc pe dreapta. Îmi dau drumul în gura sa și înghite. Se ridică la acelaș nivel cu mine și mă sărută. Deschide portiera și urcă pe locul din dreapta.

Verific ora și este aproape 9. Încă e lumină afară și se mai poate observa peisajul de afară. Realizez că încă mi-o poate vedea și-mi trag fermoarul de la blugi.

(***)

Ajungem în fața casei sale, dar nu coboară. Simt că vrea să-mi zică ceva. Îmi întoarce capul spre el și mă sărută apăsat. Își deschide puțin gura, lăsându-mă să-mi introduc limba în ea.

-Nu mai scapi de mine.

Zice atunci când ne despărțim din sărut. Îmi mai oferă în sărut scurt și coboară din mașină. Îmi face cu mâna și intră în casă. Am mai rămas câteva secunde pe loc, dar am pornit spre și eu spre casă.

Acum ce urmează? Asta e singura întrebare care îmi inundă mintea. O să vorbesc mai multe cu el mâine sau când ne mai vedem. Până atunci trebuie să mă gândesc ce o să le răspund surorilor mele când mă vor vedea. Ele sunt cele mai curioase persoane din lume. Când se întâmplă ceva, ele sunt primele care află și fără să le spui. Au urechi în toate părțile.