Îmi ești Antidot (BoyxBoy)

quatorze

Astăzi e ultima zi aici, iar spre surprinderea mea, n-a fost nevoie să ne întoarcem de urgență pentru că cineva și-a rupt ceva.

Am tot povestit cu James și chiar pot zice că e un tip de treabă. Pentru mine este tot un fel de prieten. De când ne vom întoarce va fi mai dificil pentru el să-și ducă planul la bun sfârșit.

Acum ne aflam în pat, în liniște și priveam în gol. James este lângă mine și pot să simt cum vrea să se întâmple ceva între noi, dar dacă el nu face ceva, eu nici atât.

Aparent mi-a citit gândurile, deoarece a început să-și plimbe mâna pe abdomenului meu. Se urcă pe mine și începe să-mi sărute maxilarul, coborând pe gât până la claviculă. Îmi dă jos tricoul, la fel și pe al lui și începe să mă sărute pe piept.

Îmi linge unul dintre sfârcuri apoi se întoarce la acelaș livel cu mine. Știu că vrea să mă sărute, dar dacă va face asta, n-o să mă mai vadă vreodată. Își mușcă buza de jos și coboară pe abdomenul meu cu săruturile.

Ajunge la nivelul pantalonilor și trasează o dungă, invizibilă deasupra lor. Îi dă jos și-mi sărută organul prin materialul boxerilor. Simt cum mă întăresc sub căldura gurii sale.

Boxerii mei ajung pe podea și-mi ia membrul în gura sa. Face mișcări de du-te-vino, folosindu-și și-o mână. Își ridică privirea spre mine și-mi suge organul.

Rămâne gol și schimb locurile. Îmi plimb mâinile pe corpul său și-l întorc invers. Îi sărut spatele și-i ridic bazinul. Scot din noptieră un prezervativ și lubrifiantul.

Intru în el și mă mișc încet, accelerând pe parcurs. Gemetele și sunetul corpurilor noastre, când se ating, sunt singurele sunete care se aud în încăpere.

Îmi dau drumul în prezervativ și ies din el. Cad lângă el și rămânem în liniște, încercând să ne reglăm respirațiile.

(***)

Suntem la parter și ne asigurăm că am luat tot. Ne îndreptăm spre garaj și urc la volanul mașinii. James stă pe locul din dreapta, era destul de logic.

Pe drum n-am mai întâmpinat nimic negativ, iar în câteva ore am ajuns în oraș. I-am lăsat pe băieții la Louis, iar noi ne-am întors acasă.

Intrăm toți în camera mea, iar ei mă privesc suspicioși. Eu ridic din umeri și mă arunc în pat, fiind obosit. Poate m-am suprasolicitat, dar este doar o bănuială.

-S-a întâmplat ceva între tine și James? Sau este ceva între voi?

Își face curaj Bella să mă întrebe. Îmi întorc privirea spre ei și-i privesc ironic. Sophie o aprobă, iar Jacob ridică din umeri. îmi dau ochii peste cap.

-Înafară de sex, nimic. De iubit, știți că nu-s capabil la modul ăla.

Jacob dă afirmativ din cap, iar celelalte două fac schimb de priviri. Sigur vor găsi ele nu știu ce teorie cum că eu doar îmi reprim sentimentele sau chestii de genul ăsta. Mereu fac asta.

-Dar știu că el te iubește, nu?

Stau puțin pe gânduri, dar îi răspund afirmativ. Deci le-a spusa toți, interesant. Toți pleacă din camera mea, iar eu rămân să privesc în gol.

Ridic de pe noptieră poza cu frații mei și-o strâng la piept. Uneori chiar mi-e foarte dor de ei. Eu am stat cel mai mult în preajma lor și mereu mă distram alături de ei.

Atunci când am văzut că ei sunt torturați, agresați și, într-un final, omorâți, am simțit că e vina mea că au pățit asta. Eu eram cel mai mare, aș fi putut să fac ceva, dar n-am făcut-o. De atunci vreau mereu să-i protejez pe toți cei din familia mea, mai puțin pe mama, de care nu-mi mai pasă chiar deloc.

Pun poza înapoi și privesc tavanul. Îmi verific buzunarele pantalonilor și realizez că nu mai am pastilele acolo. Mă ridic din pat și-mi verific ghiozdanul cu care am fost la cabană, dar nimic. Verific toate lucrurile unde le țineam, dar acelaș rezultat. Asta nu e tocmai de bine.

Mă arunc înapoi în pat și încerc să-mi dau seama când le-am pierdut, dar asta s-a întâmplat fix în ziua cu ursul. Acum acele pastile plutesc într-un las dintr-o peșteră, minunat!

Acum am două variante. Prima este să-mi cumpăr altele, iar a doua este să-mi bag ceva și să renunț total la ele. Cât de grav ar fi dacă aș alege a doua variantă? Probabil foarte grav, dar aia e. N-am chef să cumpăr altele.

În cel mai rău caz, n-o să-mi mai pese de nimeni și nimic. O să pună stăpânire pe mine toate gândurile mele negative și o să mă sinucid până la 20 de ani, dar știi cum e vorba aia "unii au murit și n-au pățit nimic". Oricum n-am ce pierde... Poate doar o familie care ține enorm la mine și la care țin de asemena, dar nimic mai mult.

Bunicul mi-a zis că atunci când el nu va mai putea să facă ceva, eu îi voi lua locul. Deja a început să mă pregătească pentru asta, iar totul o să devină mai serios după ce termin liceul. Tata a tot zis că e riscant, dar pe mine mă încântă. " Adrenalină " este prenumele meu mijlociu, alături și de alte cuvinte asemănătoare.