Îmi ești Antidot (BoyxBoy)

vingt-quatre

Au trecut aproape două săptămâni de când bunicul a murit, iar asta încă se difuzează peste tot la știri. Unii se bucură, alții își fac griji pentru siguranța lor.

Tata a fost acceptat, într-o oarecare măsură, de toți criminalii conduși de bunicul, iar tot ce contează este să-l asculte. Am vorbit cu tata și mi-a zis că pot să-i iau locul oricând, iar eu deja am niște planuri.

Relația mea cu James merge din ce în ce mai bine și nu regret că l-am lăsat să intre în viața mea. Mi-a arătat că există iubire și acolo unde te aștepți cel mai puțin.

Aparent, Bella chiar nu fusese la o prietenă, ci la iubita ei. De ce ne-a ascuns asta, chiar nu știu, dar ne-a recunoscut acum câteva zile. Am simțit că ceva nu era în regulă și am avut dreptate. Îmi cunosc sora.

Mă bucur că lucrurile au luat-o pe un făgaș normal. Prin câte peripeții am trecut, nu mai vreau mult timp să trec. De la un simplu urs la mama care mi-a luat familia ostatică. L-am pierdut și pe bunicul, iar asta mă doare cel mai tare. Mereu l-am considerat o persoană de admirat și care-ți poate fi model.

Am luat rămășițele fraților mei și i-am îngropat cum trebuie. Cred că a fost prima oară, de mult timp, când aproape începeam să urlu de tristețe.La ei și la bunicul.

Ce a mai rămas din mama am aruncat lângă rămășițele părinților săi, dar la craniu am avut o idee mai interesantă. I-am băgat o bombă în gură, l-am aruncat în aer și a explodat. Asta a fost răzbunarea fraților mei și a tuturor zilelor în care m-am învinovățit, ca prostul, pentru moartea lor.

Ce m-a intrigat mereu a fost de ce James și Henric nu sunt șocați de ceea ce facem. Adică ne-au ajutat să zdrobim oasele unei persoane și multe altele. Probabil o să-l întreb cândva.

Mă ridic de la masă și încep să-mi spăl vasele. Urc la etaj și mă schimb. Merg în garaj și pornesc la drum spre James.

(***)

Tocmai am ajuns în față casei sale și aștept să iasă. Îl văd cum îi face cu mâna unuia dintre părinții săi și vine spre mine. Urcă pe locul din dreapta și mă sărută apăsat. Își pune centura de siguranță și pornesc mașina.

-Când o să-ți cunosc părinții?

Îl întreb, iar acesta își întoarce capul spre mine. Mă privește serios și parcă gândește ce urmează să zică.

-Am stat la orfelinat până la 5 ani, iar părinții mei sunt 2 bărbați. Dacă vrei ne putem întoarce și acum pentru a te prezenta, n-am nimic împotrivă, dar am vrut să te informez dinainte.

Aproape mi-aș fi întors capul spre el, dar trebuie să fiu atent la drum. Ok, la asta nu m-aș fi așteptat.

-Interesant. Nu-mi dau seama dacă asta e de bine sau de rău. Va trebui să-i salut ca la armată?

El se uită urât la mine, dar înțelege că glumesc și-un zâmbet i se conturează pe față. Mă dezaprobă cu o mișcare din cap și-și întoarce privirea spre drum.

-Ei nu sunt așa, dar o să te las să fierbi în suc propriu.

Zice cu zâmbetul pe buze ceea ce mă sperie. Acum chiar mă întreb cât de rău ar putea fi întâlnirea cu ei. Poate chiar o să ne vedem zilele astea, ar fi interesant.

(***)

Am mai zis că James îmi citește gândurile? Tocmai m-a anunțat că părinților săi le-ar face mare plăcere să mă întâlnească. Uite așa am început să mă gândesc cum ar trebui să mă îmbrac și toate cele. Până la urmă cât de rău poate fi? Mai bine nu întreb!

Uite așa am ajuns să mă gândesc dacă pot face la stânga și să plec acasă, dar nu pot. Îmi dau casca jos și opresc motorul. Acum-u acum. Mă îndrept spre ușă și apăs pe sonerie pentru a-mi face auzită sosirea. În fața mea apare James, iar asta mă liniștește.

Mă sărută pentru a mă liniști mai mult și trage după el până în living, unde sunt părinții săi. O idee bună ar fi fost să-mi iau niște calmante cu mine, dar nu m-a dus atât de departe capul.

-El este Richard.

Mă prezintă și-i scanez pe cei doi din fața mea. Îmi par cunoscuți, dar nu știu de unde. Îi prezintă și pe ei și-mi face semn să iau loc. Idee că-i cunosc, nu-mi părăsește mintea.

-Richard Ramirez, deci tu ești persoana care l-a vrăjit pe fiul nostru.

Brusc îmi dau seama de unde îi cunosc, dar nu știu dacă asta ar trebui să mă calmeze sau panicheze. Ce e sigur este că nu mai trebuie să-l întreb pe James de ce i se pare normal tot ceea ce-am făcut.

Părinții săi sunt niște mafioți conduși de tata, va fi superb! Eu de la o întâlnire cu părinții iubitului, am trecut la o întâlnire și niște șefi de mafie foarte periculoși. De ce nu mi-a zis despre asta? Dar nici eu n-am întrebat! Nu pare să nu știe.

-Se pare că cineva ne-a recunoscut.

Asta a fost fix ceea ce nu voiam să aud. De aici totul a mers destul de ok. Cu mici amenințări pe aici pe acolo, pe care chiar le cred și cam atât. A decurs mult mai bine decât mă așteptam. Poate pentru că deja mă cunoșteau, într-o oarecare măsură.

Am vorbit și cu James de ce nu mi-a spus cine sunt părinții săi, iar acesta mi-a răspuns că n-a vrut să-mi schimb părerea despre el. L-am sărutat când am plecat și am condus imediat spre casă.