Îmi ești Antidot (BoyxBoy)

trois

Ajung în pustietate, iar acum drumul spre vârf va fi mai greu. Îmi verific telefonul și observ că n-am semnal pentru a folosi vreo aplicație de pe telefon. Mă uit în jur, dar nu mai este niciun fum. Scot din ghiozdan busola și harta și încerc să-mi dau seama unde mă aflu. Dacă mă aflu unde cred eu că mă aflu, atunci trebuie să merg în nord.

Accelerez la maxim și încerc să ajung cât mai rapid în locul de unde venea fumul. Când observ că mă apropi de vârf încep să-l strig pe Louis, dar nimic. Citisem, înainte să mă îndepărtez prea tare de ultima localitate, că pe Vârful Mortului a fost recent o furtună.

Ajung într-o zonă unde este foarte mult noroi, iar în acesta am observat urme care duc în jos. Pornesc din nou și sper să-l găsesc. Observ o prăpastie în indepătare și opresc motocicleta mai departe.

Mă apropi încet pentru a nu aluneca, deoarece încă este pământul umed aici. Aud un zgomot, venind din niște tufișuri, așa că îmi scot un pistolul din buzunar. Văd un om care iese cu mâinile sus, iar când ajunge mai aproape de mine, îmi dau seama că este unul dintre prietenii lui Louis. Era cel blond. Pun pistolul înapoi, iar el își lasă mâinile în jos.

-Tu ești Richard, vărul lui Louis, nu?

Îl aprob, iar acesta se apropie de mine fără teamă.

-Eu sunt Henric. Louis cu James au căzut acolo.

Spune și arată spre prăpastie. E clar! Mă apropi încet, iar când mă las puțin în față, îi văd pe cei doi. Testez pământul, dar n-am cum să cobor acolo și să urc înapoi, iar cu încă cineva cu atât mai puțin. Cei doi erau întinși pe spate.

-Louis?!

Acesta ridică o mână pentru a-mi arăta că este în viață. Se ridică în fund, iar celălalt face la fel.

-Am glezna luxată, la fel și el. De ce vrei mereu să faci totul de unul singur?!

Îmi dau ochii peste cap și scot din ghiozdan o funie. O trec peste o creangă de copac și o leg la motocicletă, astfel obțin un scripete pentru a-i scoate de acolo.

-Ești sigur pe ceea ce urmează să faci?

Mă întreabă cel pe care cred că-l cheamă Henric. Mă uit la el și încerc să-mi calculez mai bine următoarele mișcări. Ridic din umeri și le arunc funia.

-Unul dintre voi să și-o lege de mijlog.

James prinde funia și nici măcar nu stă pe gânduri că face exact cum am zis. Eu mă întorc spre motocicletă și accelerez pentru a-i trage de acolo.

După câteva minute amândoi sunt la suprafață. Acum mai trebuie să ne întoarcem în oraș, asta este partea cea mai grea.

-Voi cu ce ați venit aici?

El îmi răspunde și-mi vine să-i omor. Și-au lăsat mașina la margine de drum, înainte să intre în pădure. Și așa au mers pe Vârful Mortului, ce putea să meargă mai prost? De fapt, nici nu vreau să știu. Mă uit puțin prin jur și oftez

-Nu ajunge mașina până aici. Puteți merge?

Cei doi stăteau sprijiniți la baza unui copac, iar după ce termin de vorbit, James încearcă să se ridice. Când încearcă să facă un pas, geme de durere așa că îi fac semn să se oprească.

Scot din ghiozdan câteva obiecte metalice și sper să meargă ceea ce vreau să fac. Mă uit la telefon și observ că este trecut de miezul nopții. Acum și dacă ar fi anunțat pe cineva, Jacob, tot n-ar știi unde să ne găsească.

Reușesc să fac un fel de turn de comunicații, așa că mă îndrept spre cel mai înalt copac. Îmi dau tricoul jos și încep să-mi calculez o rută.

-Știu că o să meargă, dar dacă vei cădea...

Îi fac semn să tacă, iar el mă ascultă.

-Jacob știe unde suntem. O să-i anunțe dacă nu-i dau niciun semn până dimineață.

Spun asta în timp ce-mi luam având pentru a sări și a mă prinde cu mâinile de o creangă. Încep să urc de pe o creangă pe alta în timp ce Louis tot îmi spunea că e riscant și mai bine cobor. Totul încă e foarte alunecos, dar altfel vom sta câteva ore bune aici.

Simt cum alunec de pe o creangă, dar mă prind cu mâinile de una mai înaltă și reușesc să mă ridic. Ajung în vârf și încerc să prind semnal cu antena pentru a-l suna pe Jacob. 

Văd că am două linii, așa că-l apelez pe fratele meu. El răspunde după al doilea bip și pare destul de îngrijorat.

-Rick!

Exclamă și pot auzi că răsuflă ușurat.

-Poți să-mi localizezi telefonul? Louis și unul dintre prietenii săi au gleznele luxate. Aveai tu o mașină de teren, vino cu ea.

Îi explică situația, iar acesta aprobă. Începe să-mi afle locația geografică, iar când mi-o află, pornește spre mine. Mi-a zis să-mi las telefonul unde era, iar eu așa fac. Cobor cu grijă din copac, iar acum trebuie doar să așteptăm.

-Deci?

Mă întreabă Louis.

-Vine Jacob cu o mașină de teren.

El mă aprobă, iar nimeni nu mai zice nimic. Mă îmbrac cu tricoul meu și încep să mă gândesc cât îi va lua să ajungă unde suntem. Mie mi-a luat undeva la 3 ore, deci vom sta aici până dimineață.

(***)

Am ajuns într-un final acasă, iar părinții băieților ne-au mulțumit că i-am adus înapoi acasă. Cred că se îngrijoraseră și ei foarte tare. Încă nu ne-a zis nimeni ceva de fum sau alte chestii. Jacob mi-a spus că tata a contactat presa pentru a nu mai difuza acea știre și totul acum e bine.

Se putea termină totul și mai urât decât niște glezne luxate. Puteau să aibă ceva rupt sau să fie cineva mort. Preferam să stau acasă la un documentar despre un criminal, dar merge și asta. Cine ar fi zis că atunci când vrei să iei o "pauză" ajungi să salvezi pe cineva din mijlocul unei păduri? Clar nu eu, deși asta este ceva complet normal pentru familia mea.

(Vreau părerea voastră despre o idee de-a mea. După ce termin aceasta carte, ar fi o idee bună să fac și una GirlxGirl?)