Îmi ești Antidot (BoyxBoy)

six

Sunt aici de câteva zile și am început deja planul pentru clădirea care va urma să exploreze. În 3 zile va trebui să-mi pun planul în aplicare. Nu vreau să mă răzbun pe cineva prin asta, ci așa îmi comemorez frații. Nimeni n-are ceva în potrivă, iar psihiatrul mi-a zis că, dacă așa mă simt eu mai bine, atunci să continui. Nu-mi dau seama dacă ăla era mai tâmpit decât mine sau vorbea serios. Cum să încurajezi pe cineva să explodeze clădiri? Eu n-am comentat la spusele sale, dar totuși.

Aud cum ușa dintre camere se deschide și pun de-o parte schița planului. Pe ușă apar frații mei care mă privesc îngrijorați. Poate pentru că n-am ieșit aproape deloc din cameră. Vin lângă mine, iar Jacob aruncă o privire asupra schiței.

-Vrei să te ajutăm cu asta?

Dau negativ din cap și încep a strânge tot ce aveam în jurul meu. Ușa de la camera mea o țin mereu încuiată, iar singura cale de acces a rămas cea din camera lui Jacob, deoarece și el are o cheie.

-E miezul nopții, ar trebui să dormi. Știm că acest loc îți aduce aminte de ei, dar suntem aici dacă ai nevoie de ceva sau cineva. Te rog doar să...

Începe Sophie să vorbească și mă îmbrățișează înainte să poate termina ce a început. Când îmi dă drumul, văd că are lacrimi în ochii, așa că o sărut pe frunte, iar acesta încearcă să se calmeze.

-Voia să spună să nu faci vreo prostie. Dacă omori pe cineva, bunicul te poate ajuta, dacă mori tu, nimeni nu mai poate face nimic.

Știam ce voia să spună și fără să adauge ultima frază, dar mă bucur să vor să fiu bine. Jacob își drege vocea, făcându-ne atenți la el.

-Mâine vrem să te ducem undeva, deci ai face bine să te culci... Și nu uita, sunt după ușă dacă ai nevoie de ceva.

Spune și mă bate pe umăr. Am mai stat puțin de vorbă, dar ei s-au întors în camerele lor. Închid ușa care lega camera mea de acea a lui Jacob, dar n-o încui.

M-am uitat și prin camerele lor, iar acestea arată exact așa cum mă așteptam. Fiecare după personalitatea fiecăruia.

Bella este sportivă, deci camera sa STRIGĂ "îmi place sportul", dar asta nu-i ceva rău. Sophie mereu a fost cu moda și adoră să se îmbrace asortat, de aici rezultă cum arată camera sa. Jacob este cel " tocilar", mereu i-a plăcut să învețe și are numai 10 pe linie, dar știe cum să se distreze și e complet pe dos acasă.

(***)

Aud cum cineva încearcă să intre în camera mea, iar când îmi deschid ochii, o văd pe mama cu un cuțit în mână. Ea mă privește cu ură, dar și șocată. Mă ridic din par și fără să zic absolut nimic, îi iau cheia din mână, o împing afară din cameră și încui ușa. Așa ceva n-am mai văzut! Acum chiar nu m-ai poate intra nimeni în camera mea decât pe la Jacob.

Mă uit la ceas și observ că este 8 dimineața, așa că mă duc să fac un duș. Ies cu un prosop în jurul taliei și încep să-mi aleg niște haine cu care să mă îmbrac. Ajung la o pereche de blugi rupți, un tricou alb, iar la încălțăminte mă mai gândesc.

Ușa care face legătura dintre camere se deschide și pe ea apare Jacob somnoros. Când mă vede, i se măresc ochii și mă privește uimit.

-Plecăm la 9... După 8 ore de somn si multe alte nopți albe, tu arăți de parcă nici n-ar fi existat.

Îl privesc amuzat și încep să-mi aranjez părul. Pleacă și el pentru a se pregăti, iar în locul său apare Bella. Așa de apropiați eram și înainte. Mereu unul în camera altuia și vorbeam orice, la fel și acum. Apare și Sophie, de unde, nu știu. Astea apar ca hienele, de unde te aștepți cel mai puțin. Ciudat este că cele două fete au fost gata înaintea lui Jacob. Să mai zică cineva că fetele nu se pregătesc rapid!

-Vom mânca în oraș.

Mă anunță Sophie. Eu o aprob și pun fixativul jos. Apare și Jacob, iar toți coborâm la parter. În picioare decid să-mi iau Nike și ieșim din casă. Pe mama am mai văzut-o să se uite urât la mine, dar n-am băgat-o în seamă. Mă întreb... Dacă n-aș fi avut un somn ușor, ea m-ar fi omorât?

-La ce te gândești?

Îmi mut privirea pe Bella și ridic din umeri.

-M-a trezit mama, fără să vrea, atunci când a intrat în camera mea cu un cuțit. N-ați convins-o să meargă la un psiholog?

Toți 3 se opresc în loc și mă privesc șocați. Cred c-ar fi fost și mai șocați dacă acum aș fi fost înjunghiat. Jacob înghite în sec și le face semn să mergem mai departe.

-Zice că problema nu e la ea, ci la noi. Tata a încercat să-i explice... tu ești o victimă, dar n-a reușit. Încă sunt valabile spusele tatei "dacă îți face ceva, divorțează".

Mă informează Jacob, iar eu îmi dau ochii peste cap. Nu-mi pasă că mă vede un pericol sau chestii de genul, dar a început să se întoarcă în potriva tuturor, asta e problema.

-Ei nici măcar nu mai dorm în aceeași cameră, iar tata a spus că stă cu ea mai mult din inerție.

Continuă Bella, iar eu o aprob.

-Mă bucur că nu mi-ați modificat camera.

Jacob pufnește amuzat și mă împinge în cot cu pumnul.

-Singura poză rămasă cu ei este la tine în cameră, restul se află în mansardă. De ce o mai ți?

Înghit în sec la spusele lui Sophie și încerc să găsesc un răspuns logic.

-Acea fotografie a fost făcut în ultimul Paște cu ei... Îmi aduce aminte de viața de atunci. N-aș fi crezut niciodată că se poate schimba la 180°.

În familia mea, pronumele " ei" se folosește când vrei să zici ceva de frații mei cei morți. Toți știu asta, iar această metodă de adresare, nu este la fel de dureroasă ca atunci când le spui numele.

Ei stau puțin pe gânduri și-mi aprobă spusele. Sincer, nici nu cred că au vreo idee ce ar putea să spună în acest moment. E cea mai recentă poză cu ei și țin enorm la ea.