Dragoste în viteză 💙

Capitolul 10🔥⚠️🔞

⚠ Avertisment privind conținutul sensibil, recomandat pentru vârsta de peste 18 ani. ⚠️⚠️⚠️⚠️⚠️

Ceva se schimbase din noaptea în care el și Charlie ridicau privirea spre stele împreună. Dacă este întrebat ce s-a schimbat, Babe va alege probabil să nu răspundă, dar  știe că s-a schimbat. Și cel puțin, era destul de deștept ca să recunoască. Chiar dacă pe lumea asta sunt încă mulți idioți care nu înțeleg niciodată nimic.

-A purta haine albe nu este deloc frumos.

Cu siguranță, există o persoană proastă aici.

Babe scoase un oftat ușor în timp ce deschidea ochii pentru a se uita la băiatul care desenase pe iPad-ul lui și mormăia pentru sine în ultima oră.

În timp ce Babe stătea pe canapea și urmărea un serial, Charlie stătea întins cu fața în jos pe covor cu o pernă și iPad-ul lui. Băiatul alfa își folosea creionul Apple  pentru a mâzgăli intens pe ecranul plat ca și cum ar lucra la un concurs, când în realitate doar mâzgălea pentru că nu avea nimic altceva de făcut. Și dacă întrebi cât de mari sunt intențiile lui? A vrut să răspundă că puștiul a făcut-o într-adevăr până la punctul în care nu a fost deloc interesat de el. Oricât de deliberat s-a ridicat Babe și s-a dus să ia o gustare și s-a așezat din nou și a mestecat și a scos zgomote puternice, sau chiar a oftat în mod deliberat tare, puștiul prost nici măcar nu și-a ridicat capul să se uite.

-Uite, între iPad și mine, ticălosul prost a ales iPad-ul.

Până la urmă, Babe cica a urmărit serialul fără să-și dea seama pentru că era prea ocupată să strângă din dinți. Babe se încruntă, enervat că nu atrage atenția lui Charlie așa cum ar fi trebuit. Așa că a încercat să-și zdrobească creierul încă o dată pentru a-și da seama ce să facă pentru a-l face pe copil să ridice capul, atâta timp cât nu putea părea prea enervant până la punctul de a fi nerezonabil. După ce a încercat multe metode, în acest moment, a considerat că mai are puține opțiuni. Și una dintre puținele opțiuni a apărut când s-a uitat în jos la mâna dreaptă.

Acum își scosese bretele de mână. Dar gipsul de la încheietura mâinii lui este încă acolo. Bineînțeles, aceasta ar putea fi o armă pentru el pentru că dacă a întâmpinat dificultăți sau obstacole din cauza rănii, cel puțin ar putea să atragă atenția băiatului prost.

S-a gândit la asta și a luat imediat măsuri fără ezitare. Babe aruncă o privire către tânărul care încă se uita la ecranul iPad-ului, înainte de a-și trage mâna dreaptă care era încă rănită și a lovi ușor de cotiera canapelei.

-Awh!

A urmat un geamăt care sună mai dureros decât atunci când a sărit din mașină.

-Hei, ce sa întâmplat?

Și, desigur, a funcționat exact așa cum sperase Babe. Băiatul alfa care-l ignorase în ultimele două zile s-a întors imediat să-l privească, înainte să îndepărteze cu indiferență stiloul din mână și să se repezi spre el ca un gardian care a auzit strigătul stăpânului său.

-Te doare mâna? Charlie părea șocat și și-a sprijinit ușor mâna în ghips, de parcă i-ar fi teamă să nu il doară mai tare. Babe a trebuit să recunoască că grijile altora l-au făcut foarte mulțumit.

-Ce s-a întâmplat? Te-ai lovit foarte tare?

-Oh, m-am lovit aici de cotiera, a spus Babe încet în timp ce arăta spre cotiera canapelei, ca să poată vedea cât de moale era. Dar pentru un copil anxios ca Charlie, indiferent dacă este moale sau tare, dacă Babe spune că doare, el crede asta pentru că își face griji că este  rănit.