Dragoste în viteză 💙

Capitolul 6🔥🔞⚠️

⚠ Avertisment privind conținutul sensibil, recomandat pentru vârsta de peste 18 ani. ⚠

-Ce faci?

-Muncesc.

Babe și-a strâns buzele supărată pe copilul muncitor care s-a trezit devreme să stea din nou în fața computerului. Charlie se uită la ecran atât de atent încât nici măcar nu se deranja să se uite la cel care tocmai ieșise din dormitor și doar gura lui era încă dispusă să se miște și să răspundă.

-Acesta este un alt foc de artificii? Babe se ridică și se uită în spatele lui cu interes. Nu știa care era numele programului pe care îl folosea Charlie. Dar, așa cum se vede pe ecran, el a crezut că puștiul ar putea proiecta un fel de poster.

-Nu l-am ars... a chicotit Charlie, făcând clic cu mouse-ul și trăgând rama neagră în jos pentru a încadra posterul care în ochii cuiva ca Babe care nu avea deloc abilitate artistică. Potrivit lui, cadrul face ca poza să pară mai cochetă.

-Timpul este încă lung. Dar vreau să-l termin repede mai întâi.

-De ce te grăbești? Babe și-a pus mâinile pe umerii largi ai lui Charlie, înainte de a continua

-Dacă nu te grăbești, ia-o mai încet acum, joacă-te mai întâi cu mine,

-Am făcut-o repede pentru că am vrut să am mult timp să mă joc cu tine.

-Văd că o faci tot timpul. Când ai timp liber, te vei așeza în fața calculatorului. Câtă muncă accepti la un moment dat?

-Asta o pot accepta. Trebuie să mănânc și trebuie să fac asta. Charlie răspunse dezinvolt, încă concentrat pe afișul de pe ecran, până la punctul în care Babe se simți enervat. De obicei, Charlie este întotdeauna numărul unu. Dar când vine vorba de muncă, Pit Babe numărul unu cade cu ușurință pe numărul doi.

-Ai luat atât de multă muncă pentru bani?

-Dacă nu pentru bani, atunci pentru ce? Bărbatul înalt râse încet la întrebarea ciudată a lui Babe

-Credeam că ai făcut-o pentru că ți-a plăcut.

-Îmi place. Dar dacă doar îți place, probabil că nu am nevoie să fac prea multe. Ori de câte ori vreau să o fac, o fac. Dacă sunt obosită, mă pot opri în voie. Dar o fac pentru bani,

-Atunci, dacă ești obosit, oprește-te.

-Dacă mă opresc, ce voi mânca?

-Voi avea grijă de tine. Spuse Babe încet, mișcându-și brațul de la sprijinirea pe umărul lui până la înfășurarea lui în jurul gâtului lui, înainte de a-și sprijini bărbia pe umărul lui.
-Cât baht vei primi în fiecare lună?

-Ce altceva ai de gând să faci? Nu vreau.”Spuse tânărul cu voce joasă.
-Am multe astăzi.

-Ce-ar fi să te muți să lucrezi cu mine? Deci nu trebuie să mai faci asta.

-Ce pot face? Nu mai pot face nimic.

- Fă așa cum ai făcut azi, spuse Babe, îngropându-și fața în gâtul dependentului de muncă. A inhalat parfumul familiar, umplându-și plămânii de parcă ar fi fost ceva de care era dependent. Indiferent cât de mult mirosea, nu se plictisise niciodată.

-A fi dădacă, a fi Dady, a fi Sebastian. A fi câine de pază.... Am multă treabă de făcut.

-Toate acestea cu un salariu de sute de mii.

-Atât de mult? Charlie râse, plăcându-i că Babe chiar știa să-l seducă. Știa că Babe putea face cu ușurință ceea ce spunea. A-i plăti câteva sute de mii pe lună nu va face pe cineva ca el să fie nenorocit. Dar ideea este, pentru ce l-a angajat?
- Dar nu vreau.