Dragoste în viteză 💙

Capitolul 9

. Charlie, care tocmai terminase dușul deschise ușa și îl privi pe Babe care dormea pe pat, Charlie avea o expresie vinovată pe față când văzu că proprietarul camerei se ridicase și se freca somnoros la ochi. Chiar dacă este doar ora 6 dimineața.

-Te-am trezit? Întrebă Charlie cu o expresie vinovată. Credea că face totul cât se poate de blând, dar tot nu părea destul de ușor.

-Nu, nu m-am trezit din cauza acelui sunet, a răspuns Babe încet.

-Am simțit că ai plecat, așa că m-am trezit

Este un răspuns care se simte și bine și rău în același timp. Desigur, când Babe s-a trezit și și-a dat seama că lipsește din patul lui, i s-a părut foarte dulce. Dar, de fapt, dacă Babe nu ar fi fost treaz și nu l-ar fi lăsat să părăsească camera în pace, poate că ar fi fost mai bine.

-Mai ieși afară? Babe nu s-a putut abține să întrebe când l-a văzut pe Charlie trezindu-se devreme dimineața. În plus, este îmbrăcat ca și cum ar ieși.

-Da, trebuie să trec o clipă pe la casă.

-Ai fost foarte ocupat în ultima vreme.

-Ei bine, sunt adult, cu siguranță am ceva de făcut. Charlie a răspuns zâmbind în timp ce purta un tricou alb care era în garderoba lui, înainte de a începe să caute haine pe care să le poarte ca de obicei. Ori de câte ori ieșea, se îmbrăca mereu așa, fără să se schimbe deloc

-Dar nu voi pleca mult timp. Când termin, mă întorc imediat .

-N-am spus nimic. Doar du-te.

-Nu uita să mănânci și tu.

-Ce fel de nebun uită să mănânce?

-Leneși, a răspuns băiatul după ce în cele din urmă și-a ales hainele. Astăzi, Charlie a ales o cămașă maro simplă cu mânecă scurtă, care a mers bine cu blugii decolorați ai altcuiva.

-O să comand mâncare. Nu coborâ sa-ti cumperi singur.

-N-ai de gând să mă laşi să plec nicăieri?

-Așteaptă până ești mai bine, apoi poți pleca. Tot nu poți merge lin așa. Nu merge singur. Dacă te plimbi și căzi, va fi rău.

Buzele lui Babe se curbară în batjocură față de atitudinea lui Charlie. Deoarece corpul lui nu putea funcționa normal, copilul părea să devină mai bun la a comanda în fiecare zi. De fapt, înainte doar rostind câteva cuvinte si-ar fi făcut capul mic de frică, dar uită-te la el acum. Dacă vrea să iasă  oriunde, va da ordine și va ordona ce să facă. Cine se crede?

-Hai, Sebastian... spuse el sarcastic în timp ce își întorcea corpul pentru a-și calma durerea pe care o simțea chiar daca după partida de sex  dormea profund. Dar trebuia să recunoască, dormitul cu acest ghips era foarte incomod, era greu de mișcat, iar piciorul trebuia așezat mai sus decât de obicei. Își dorea foarte mult să-l dea jos.

Charlie nu răspunse, dar chicoti. Silueta înaltă se întoarse cu fața spre dulap și se uită la mica oglindă de pe ușa dulapului. De fapt, arăta ca o oglindă instalată pentru a te îmbrăca. Dar lui Charlie îi place să se uite la el des pentru că are dimensiunea potrivita pentru a vedea fatafața in timp ce silueta înaltă își înclină capul în stânga și în dreapta în oglindă, a simțit brusc pe cineva care il îmbrățișa din spate care se apropie fără să scoată niciun sunet. Cealaltă persoană nu a spus nimic. Era conștient doar de îmbrățișarea lui și de atingerea feței lui pe spate. Numai că Charlie nu era sigur ce însemna cu adevărat acest tip de acțiune.