Doctorul meu 💙

Capitolul 12

Eu și Yak, iubitul meu, repet, „iubitul meu”, am coborât să mâncăm împreună în curtea casei lui Phadet Suk. Cherry și-a îngustat ochii spre noi și și-a clătinat din nou nasul.

— De ce mergi așa? la întrebat-o Oye pe  fratele lui.

Nici nu știu cum a făcut-o, dar Yak a fost rănit și mai grav. A mers în timp ce se ținea de  stomac în spatele meu. După am făcut duș, ne-am schimbat în haine noi și pentru că ne era frică să nu răcim, eu și Yak am decis să ne usucăm părul înainte de a  coborî  jos.

Aerul nopții  de iarna este răcoros și plăcut. Vântul a suflat aroma  frigăruielor  de pe grătar, făcându-mă să simt că simțurile mele digestive funcționează. Începe să-mi fie puțin foame.

-Poate că am exercitat prea multă energie ,argumentă Yak, trăgându-și scaunul să se așeze.

Are de luat medicamente înainte de a mânca. Tipul cel mare s-a ținut singur și apoi s-a uitat la mine, în timp ce mă îndreptam spre grătar. Oye s-a întors, mi-a dat-o pe cea gătită înainte de a-l întreba din nou pe Yak

-Mai vrei sa mananci terci? Sau vrei ca sotia ta sa te hraneasca?

-Ce vrei sa spui? Am protestat, dar nu m-am putut abține să nu roșesc.

Yak a clătinat din cap pentru că nu mai voia terci. A luat niște gustări de pe masă să mănânce. Se pare că i-a fost puțin greu să le mănânce pentru că are  o tăietură la colțul gurii.În ceea ce mă privește, mă durea gura și maxilarul pentru că am mâncat prea mult Yak.🤣

-De ce Phi Oye face atât de mult grătar?

-Îl sărbătoresc pe fratele meu să aibă o soție adevărată

-Nu văd nimic demn de sărbătorit, mormăi omul mare încruntat. Urechile i s-au făcut roșu aprins.

Am pus farfuria de gratar in mijlocul mesei si m-am asezat lângă Yak. În același timp, difuzorul este scos din casă. El deschide cu un cântec de dragoste pentru a crea starea de spirit. Tăcerea stânjenitoare, acum ruptă....Yak și-a pus mâna pe umărul meu pentru a-și arăta stăpânirea, am lăsat-o acolo, apoi l-am hrănit cu carnea pe care am tăiat-o în bucăți mici.

Am văzut ochii lui Oye privindu-mă răutăcios, dar nimeni nu a spus nimic care să mă tachineze. Oye  făcuse toata carnea  frigarui . Bărbatul cel mare s-a apropiat ținând o farfurie mare de grătar și l-a așezat în mijlocul mesei.

A deschis o bere... înainte de a se opri pentru că a întrebat Yak.

-Câte meciuri sunt întârziate?

Nu am înțeles întrebarea lui Yak, dar nu puteam decât să ascult în liniște pe cei doi frați Phadet Suk vorbind.

-Mănâncă mai întâi înainte de a vorbi despre lucruri stresante.

-Spune-mi, Ye, câte jocuri am ratat?

-Nu prea mult.

Yak dădu ușor din cap, apoi se uită direct la Oye în timp ce își cobora capul ca un vinovat.

-Îmi cer scuze.

-De ce îți ceri scuze față de mine? Uită..... S-a terminat. Dacă tot vrei să concurezi, încearcă mai mult decât acum.

-Da, știu.

-Mănâncă.... Nu te gândi prea mult. Nici eu nu mă gândesc prea mult la asta.

Yak a luat grătarul din mâna lui Oye și l-a pus în propria farfurie. Mi-am sprijinit bărbia pe umărul bărbatului, când am văzut că tăcea într-un mod ciudat.