Când vine vorba de iubire,
cred că sufăr de vreo formă nouă
de cataractă prin atrii.
Inima-mi orbește temporar.
Simptomele se manifestă în două faze:
la început, ești tu
și mă acoperi cu vorbele tale dulci,
mă mângâi cu zâmbetele tale
și mă îneci cu prezența ta
atât, atât de contaminată de plăcere!
În vremea asta, am pansamente
pe întreg sufletul, de nici chiar pe tine nu mi te pot vedea...
Dar apoi,
bandajele cad- înduioșate probabil de farmecul tău-
și pot privi lucid din nou.
Dar atunci-inevitabil-
tu te ascunzi în nu știu ce capăt de pământ
la care nici ochiul lui Dumnezeu n-ar ajunge...
Și nicicând nu-mi mai poți fi.
Cum niciodată nu mi-ai fost.
Fiindcă atunci când vine vorba de iubire
și inima-mi orbește temporar,
se vindecă mereu când deja
nu mai are vreun rost...
YOU ARE READING
Valsul Cuvintelor
Poetry,,Atârnați de sfori, Așteptând izgonirea din rai Ne mai atingem doar cu umărul Respirăm cu inima Până Când singurătățile noastre Devin un șarpe alb Apoi, Ne pierdem tinerețea prin alte povești Încolăcind o tăcere."-Maria Dobrescu
