Dumnezeu a sfințit echilibrul.
De aceea, noi,
învăluiți în dragostea noastră diurnă și senină
rătăceam de mână prin nopți înnorate.
Și toate ploile erau numai ale noastre!
Toate vâltorile și noroiul și gerul!
Eram stăpânii ceții!
Dar eram noi,
legați prin iubirea noastră
care ne făcea orbi!
-orbi fericiti-
Așa că,
zilele ploioase și întunecate
erau aniversările noastre!
Tu,
de ce l-ai sfidat pe Dumnezeu?
Căci azi norii au plâns,
iar lacrimile lor s-au preschimbat
în marea de fum prin care înot,
și prin care,
irișii mei obosiți
se chinuie să te privească
pe furiș,
pe la spate,
cum pleci.
Și pleci, și pleci, și pleci...
Nu te-ai uitat la meteo?
Nu ți-ai dat seama că ai uitat să-ncercuiești ziua de azi în calendar?
- speranțele mele nefondate și seci-
Plâng solitar cu norii.
Echilibrează înapoi balanța!
YOU ARE READING
Valsul Cuvintelor
Poetry,,Atârnați de sfori, Așteptând izgonirea din rai Ne mai atingem doar cu umărul Respirăm cu inima Până Când singurătățile noastre Devin un șarpe alb Apoi, Ne pierdem tinerețea prin alte povești Încolăcind o tăcere."-Maria Dobrescu
