Oare viața
nu e doar o sonată andante
într-o seară de bal
din basmele alea nemuritoare?
În valsul ăsta amențitor
mai încurcăm partenerii,
mai tragem cu ochiului
la prințul care n-are cu cine dănțui
și ne călcăm subtil pe vârful pantofilor de sticlă.
Romantic, privim luna prin lucarne
și realizăm că ea există
doar să acompanieze, pe fundal,
sonata,
ori să ne vrăjească
să ne-ndrăgostim de pianist.
Sau să plângem
sau să zâmbim
sau să jucăm pe ritmuri allegro...
Suntem ori cenușărese întârziate
care valsează sub lumina lunii
ori prințese uitate ce-și așteaptă
Făt-Frumosul într-un colț de sală
-acolo, sprijinindu-se de pian.
În curând, Cronos
isi va bate miezul noptii.
-În aplauze, pianistul face reverențe-
YOU ARE READING
Valsul Cuvintelor
Poesía,,Atârnați de sfori, Așteptând izgonirea din rai Ne mai atingem doar cu umărul Respirăm cu inima Până Când singurătățile noastre Devin un șarpe alb Apoi, Ne pierdem tinerețea prin alte povești Încolăcind o tăcere."-Maria Dobrescu
