Motto:‚‚-Cât e ceasul?
-Acum." Dan Millman
Se-avântă-n patima stelelor
Vise mileniare.
Se-ascund în lumina umbrelor
-Ca pasul mistic al stihiilor-
Fragmente din sufletul spart,
Strălucind pale,zadarnice,apăsătoare
Spre dinamica-mi exasperare...
Ocheanul viitorului are geamul opac,
Și in spatele onctuoasei realități cu gust sărat
Se-ascunde ca-n Delfi o clarvăzătoare
Cu papirusul sorții-ți creionat.
Voiești să-ți spună ce va fi,
De-ai să renaști,de vei pieri...
Privindu-te c-un zâmbet mat,
Îți râde pudic,zeflemist
Că: ,,Viitorul de-i prezis
Nu se numește viitor
Ci simplu trai de muritor
Închis,persecutat și trist,
Și că speranța sau visarea,
De toate gri se vor sfârși
Sub săbii roșii de spahii,
Îți pot aduce alinarea
Și niciodat' nu vor pierii;
Că sufletul tău e lumină
Ca și regina nopții în amurg,
O rază caldă-n întuneric surd,
Iar bezna lucie-i străină.
Oh,om,de inima-i senină
Și tot ce spui e-adevărat
De ce gândești la ziua cea de mâine
Lăsând prezentul alb nesavurat?
Că tot ce-a fost o să mai fie
Și ce oferi, îți va fi dat!"
Se-avântă-n patima stelelor
Vise mileniare,
Uitând în spate flăcări din zâmbete fugare
Ce-nalță-n cer neomeneasca-ardoare
Aducând visul iarăși pe pământ.
YOU ARE READING
Valsul Cuvintelor
Puisi,,Atârnați de sfori, Așteptând izgonirea din rai Ne mai atingem doar cu umărul Respirăm cu inima Până Când singurătățile noastre Devin un șarpe alb Apoi, Ne pierdem tinerețea prin alte povești Încolăcind o tăcere."-Maria Dobrescu
