Peste paradisul meu angelic
zboară stoluri de corbi...
Îmi întunecă cerul
care nicicând nu a fost și nu va fi senin.
Fie că e vorba de nori, OZN-uri sau grauri,
Raiul nu-și va admira vreodată luna,
Iar dacă
-neverosimil-
ar putea-o face,
Probabil ea se va arunca în mare...
YOU ARE READING
Valsul Cuvintelor
Poetry,,Atârnați de sfori, Așteptând izgonirea din rai Ne mai atingem doar cu umărul Respirăm cu inima Până Când singurătățile noastre Devin un șarpe alb Apoi, Ne pierdem tinerețea prin alte povești Încolăcind o tăcere."-Maria Dobrescu
