m-am îmbrăcat în vise cromate alb-negru
şi mi-am tratat nevroza cu ele
mi-am unit privirea cu speranţa
a fost dragoste la prima vedere
cât parea de frumoasă în noaptea aia fără lună
uimit de neumanul ochilor ei
am întrebat-o cine e
dar ipocrita
nu mi-a spus că e fiica Ying-Yang-ului
ci a şoptit că mi-e suflet pereche
am crezut-o
in dragostea mea oarba
m-a făcut să-i înalţ altare
să o ador
să-i tot repet că o iubesc
şi-ntr-un final
să îi ofer inelul
în seara cererii am aşteptat-o mult
-eram într-un restaurant de mahala
şi n-a venit
cred că înţepenisem de doua milenii
pe scaunul ăla electric
cu floarea la butonieră
de-atunci nu-mi mai tratez nevrozele
cu vise
YOU ARE READING
Valsul Cuvintelor
Poesía,,Atârnați de sfori, Așteptând izgonirea din rai Ne mai atingem doar cu umărul Respirăm cu inima Până Când singurătățile noastre Devin un șarpe alb Apoi, Ne pierdem tinerețea prin alte povești Încolăcind o tăcere."-Maria Dobrescu
