Ne-am construit castele de nisip
Cu praful ridicat din autobiografii vechi
Şi ne-am mutat temeinic în ele.
În zefir, cărămizile s-au dezintegrat
rând pe rând...
Nu putem dormi sub cerul liber.
Când şi ruinele vor dispărea
Să ne luăm cu chirie o garsonieră de nisip?
YOU ARE READING
Valsul Cuvintelor
Poetry,,Atârnați de sfori, Așteptând izgonirea din rai Ne mai atingem doar cu umărul Respirăm cu inima Până Când singurătățile noastre Devin un șarpe alb Apoi, Ne pierdem tinerețea prin alte povești Încolăcind o tăcere."-Maria Dobrescu
