Așa ne-au numit dragostea.
Și eretici ne-au numit pe noi.
Au spus că nu iubirea e cea care ne leagă
- sigur e mâna diavolului-
și-au încercat să rupă lumesc
legătura noastră
nelumească.
În androgini nu credeau,
păgânii,
și ne loveau cu farmece și vrăji
pe când noi, ca și Moise,
îi baram cu ochii închiși.
După atâta evoluție și semidoctie
oamenii tot nu înțeleg
că nu pot înțelege?
Și-ar fi pregătit rugul
și și-ar fi pus de fațadă nimb de sfinți,
dar mai nou cică nu e moral...
Ne-ar fi trecut poate în acatiste
și-n rugăciunile lor duminicale
ne-ar fi hulit să stăm departe,
căci suntem păcătoși
și le furăm mântuirea.
,,Înapoia mea!" i-aș fi auzit...
Poate ne-ar fi răstignit și pe o cruce...
-îți dai seama, să murim pe aceași cruce...?-
și ne-ar fi jignit și scuipat și lovit
și câte nu ne-ar fi făcut!
Iar nouă probabil ni s-ar fi făcut milă
și i-am fi iertat...
-fiindcă aveam ceea ce ei căutau prin pustiuri
în fiecare clipă a vieții-
Atât de vie ne-ar fi fost iubirea, încât,
ca un duh divin,
ne-ar fi trezit și înălțat spre stele,
iar ei, confuzi, ne-ar fi făcut altare
-așa, de ochii lumii-
ca peste două mii de ani
să le distrugă cu propriile mâini...
Așa functionează treaba pe aici.
Dragul meu,
noi suntem păgâni
-nu-i contrazice!
Nu vezi ce ezoterică e dragostea noastră,
cum ne înalță spre stele și înapoi,
cum ne face să credem în îngeri,
cum trăim renașteri și nemuriri
și cum ne iubim de atâtea vieți încoace?
Bineînțeles că ne-au numit demoni,
,,îngeri" suna atât de cleric...
iar atunci când vezi că dragostea
nu-i doar teorie biblică...
parcă strugurii-s mai acrii.
YOU ARE READING
Valsul Cuvintelor
Poetry,,Atârnați de sfori, Așteptând izgonirea din rai Ne mai atingem doar cu umărul Respirăm cu inima Până Când singurătățile noastre Devin un șarpe alb Apoi, Ne pierdem tinerețea prin alte povești Încolăcind o tăcere."-Maria Dobrescu