Îmi simt sufletul mileniar și prăfuit.
Proptindu-și privirea ruginită într-o hiperbolă seacă,
Valuri de ambrozii ale tinereții îl ademenesc,
Dar el, încăpățânat, le ignoră...
Când ultima picătură s-a evaporat,
Sufletul își întoarce privirea cerșetor
Prea târziu.
YOU ARE READING
Valsul Cuvintelor
Thơ ca,,Atârnați de sfori, Așteptând izgonirea din rai Ne mai atingem doar cu umărul Respirăm cu inima Până Când singurătățile noastre Devin un șarpe alb Apoi, Ne pierdem tinerețea prin alte povești Încolăcind o tăcere."-Maria Dobrescu
