Valsul Cuvintelor

Comori sociale

În mina asta de diamante neșlefuite,

Nestematele au dezvoltat proprietati magnetice.

-Atrag de la argint, la platină...și până la cărbuni-

Unele,

sunt diamante mici.

-asa, ca de inel-

Altele,

din contra,

mai bătrâne ca primul veac!

Dar strălucesc

toate,

Iar lumina lor

mângâie chiar și fierul, granitul și stalagmitele

din mina neexploatată unde zac!

De ce încântă prin prezența lor doar niște roci mucegăite,

negre și indiferente, când ar trebui să domnească pe cununi împărătești?

Diamante atât de pure, preascumpe și puternice,

strălucirea voastra nu are origini pamantesti!

      Sunt persoane ce într-o oră îți marchează iremediabil viața.Sunt persoane de la care după rostirea câtorva vorbe, cerșești să nu te pedepsească prin intransigența lor, persoane pentru care respectul și admirația se dobândesc după ce îi privești doar o secundă în ochii aceia puri, nevinovați și plini de viată.

      Oameni frumoși, cu scopuri și îndârjire, ce devin modele pentru cei din jur și care dacă îți oferă o fărâmă din inestimabila lor comoară de cunoștințe-măcar așa, pe nemerit- ajungi să lăcrimezi și să te întrebi cum de tocmai, tocmai tu ai norocul de a sta, poate doar pentru câteva minute, în preajma unei asemenea înalte personalități- care și-a construit și urcat singur scara vieții plin de optimism pentru a ajunge astăzi la apogeul călătoriei, urmând ca mai târziu să fie gata să ia, modest și fortuit de ceilalți, locul unui luceafâr călăuzitor.

       Te revolți uneori în sinea ta pentru recunoștința ce o pierd în fața unor semidocți de mâna a doua, te revolți când vezi cum valorile se subestimează sau se exclud, în timp ce prostia și indiferența se răspândesc ca un virus letal în jurul tău, dar singurul antidot putrezește în sticla sa ciobită și veche.Te revolți cînd privești cum lumea se-neacă-n întuneric în ciuda atâtor felinare stradale, când sunt îmbrățișate rebuturi și copii prost contrafăcute în locul autenticelor bijuterii. Te revolți prea van...Te revolți și te lamentezi.

        Da, există astfel de oameni la adresa cărora infimele, dar sincerele mele cuvinte sunt de prisos. Respectul și recunoștința îmi sunt singura armă prin care pot încorona -inferior- sufletele unor astfel de persoane pentru care cele mai mari elogii sunt neîndestulătoare, umbrite de existența subiectului în cauză.

       Adânci reverențe și respect!