Țipăm,
ne țipăm celoralți vaierul
cu esența noastră patogenă.
Pariem cu Universul,
până ajungem solitari
la capătul Căii Lactee
doar cu gândul,
căci, materialul
nu s-a materializat vreodată.
Urlăm,
urlăm sorții soarta primită
și cu zâmbete contrafăcute
încercăm s-o înșelăm,
dar cele 6 simțuri ale ei
o transformă într-un feroce procuror!
Apoi,
învinși,
cerșim destinului să vină
la un ceai
semnând inevitabil
contractul pe termen
lung...
YOU ARE READING
Valsul Cuvintelor
Poésie,,Atârnați de sfori, Așteptând izgonirea din rai Ne mai atingem doar cu umărul Respirăm cu inima Până Când singurătățile noastre Devin un șarpe alb Apoi, Ne pierdem tinerețea prin alte povești Încolăcind o tăcere."-Maria Dobrescu
