A câta primăvară-i asta?
Luminile ei,
reflectate în petale de lalele
semănă cu aureola cerului după mană.
Oare raiul
și-a dezbrăcat vălul de pe umăr,
și cu el,
în fir de smarald,
a peticit pe alocuri pământul?
A câta primăvară-i oare?
Simfonii nefirești
clatină codrii
și apele
și vântul
-probabil Apolo și-a acordat lira...
E primăvară?
Sau din lumina aceea primordială
a primei zile, s-a păstrat,
undeva,
o lumânare
ce azi își oglindește puterea?
Căci primăvara,
întotdeauna,
pare o adiere din acel vânt vital
suflat de Dumnezeu în om,
și de asta,
de fiecare dată când înfloresc cireșii,
iar în aer miroase a Eden,
mă gândesc că ăsta e cel dintâi april.
Și că niciodată nu a mai fost altul.
Deși-i a nu știu câta primăvară...
YOU ARE READING
Valsul Cuvintelor
Poesía,,Atârnați de sfori, Așteptând izgonirea din rai Ne mai atingem doar cu umărul Respirăm cu inima Până Când singurătățile noastre Devin un șarpe alb Apoi, Ne pierdem tinerețea prin alte povești Încolăcind o tăcere."-Maria Dobrescu
