Iubire pentru un mafiot [ Finalizată ]

3. Colaborarea

- Ramona Dayten

M-am trezit. Am luat micul dejun și uite că mă îndreptam deja spre firmă.

Conduceam mașina mea și am început să mă gândesc la planul ascuns al lui Dustin.

Când deodată îmi dau seama. Pff, de ce naiba nu m-am gândit la asta? Ce proastă pot fi. Am dat cu pumnul în volan de nervi. M-am lăsat condusă de jocul lui, chiar am crezut că s-a schimbat, Doamne!

Care era faza? Faptul că eu plecând la conducere, locul meu de șef-adjunct se eliberează, luând faptul că firma e la mâna mea, ar trebui să mă gândesc cui să-i ofer postul meu trecut.

Pfff, idiotul ăsta umblă după fusta mea ca eu să mă înmoi și să-i dau lui această oportunitate.

Regret.. Regret faptul că l-am sărutat, chiar eu. EU am căzut în planul său. Am fost atât de naivă.

Faptul e consumat, iar eu, bine că mi-am dat seama, acum o să-i văd mutra când voi face următoarea mișcare.

Nu am spus nimic, am ajuns la firmă și am plecat în biroul meu. Tata îmi spuse că ar fi bine să-i iau biroul, dar am zis că deocamdată îl voi lăsa liber.

Am luat documentele ce trebuiau studiate și m-am închis în birou, anunțând că nu vreau să fiu deranjată.

Când am început să lucrez, am primit un email de la tata.

,, Ramona, am uitat scump o să te anunț, la ora 14'00 vei avea o ședință, avem nevoie de o nouă colaborare. E foarte important pentru firmă, vei face cunoștință cu Alberto Garcea, eu un colaborator foarte important.
Succese! ''

Da, superb, asta îmi mai trebuia acum. M-am uitat la oră- 13'19. Grozav, am jumătate de oră să mă pregătesc.

Eram machiată, dar trebuia să fac ceva mai bun la fața mea. Aveam o stare nasoală și am decis cu un pic de machiaj să schimb câte ceva.

Am plecat la baie și m-am întors în 20 de minute. Încă 15 minute și începe ședința.

Speram din tot sufletul să nu intre Dustin. Numai nu el, m-aș fi dat de gol cu faptul că știu ce are de gând să facă.

Am băut o cafea și am ieșit hotărâtă din birou. În timp ce mă îndreptam spre sală, l-am auzit pe Dustin strigând u mă:

- Ramona!

M-am prefăcut că nu l-am auzit și am mers mai departe.

Am intrat în sală, era goală, cum era de așteptat. Mai erau încă 5 minute.

Angajații mei cei mai importanți și-au făcut prezența, mai puțin Dustin. Nu era neapărat să fie aici, puteam face aceste lucruri și fără el deocamdată.

Mai trebuia sa vina acest ' colaborator ' și o persoană de a sa.

Ușa se deschide și apare un bărbat masiv, avea un tatuaj pe gât, prin cămașa ce o purta se vedea bine conturat abdomenul. Avea ochi căprui și era brunet. Am făcut contact vizual și s-a salutat, prezentând u se:

- Bună ziua, eu sunt Alberto Garcea.

- Bine v-am găsit, spun eu și îl invit să se așeze.

- D-voastră cine sunteți?, d-nul Dayten unde-i?

- Faceți cunoștință cu noul șef al firmei, Ramona Dayten.

- Vai, o femeie la conducere, nu se duce totul de râpă cu firma?

- Foarte amuzant, deci să începem.

Am vorbit despre colaborare în general. Acest Alberto îmi fura atenția, de ce? Eram confuză.

L-am invitat să bea o cafea în biroul meu, iar el a acceptat. Era o invitație pentru a vorbi despre noile schimbări.

Era un bărbat misterios, din înfățișarea sa îți dădeai seama că e un tip dur și cu un caracter impunător.

- De ce a plecat d-nul Dayten și a lăsat o fetiță la conducere? mă întreabă ironic și simțeam cum furia mocnește în mine.

- Tata a lăsat firma unei femei demne de acest lucru, nu trebuie să dau explicații nimănui, bine?

- Nu fi atât de rea, sau îți place ție să te dai ceea ce nu ești? spunând astea am simțit că nu mai pot suporta atât.

Am lovit cu pumnul în masă.

- Ieși naibii din biroul meu, i-am spus strigând.

M-am ridicat și i-am deschis ușa.

- Poftim, domnule GArcea.

S-a ridicat rânjind și ieșind pe ușă m-a sărutat neașteptat pe obraz, în batjocură.

- Ne mai vedem.

Nu mai puteam, simțeam că mor de nervi. De unde naiba l-a găsit tata? Pfff, și e atât de important să colaborăm cu el, nu pot refuza această ofertă.

Am băut doua calmante și m-am așezat înapoi pe scaun. Am cerut o cafea și am decis că voi ieși să fac o plimbare. Voi lua rapoartele acasă, astăzi nu voi mai trece pe la firmă.

Secretara mea a intrat înainte să plec și mi-a amintit că mâine trebuie să aleg pe cineva pentru postul de șef-adjunct. După ce a ieșit ea, a intrat Dustin. Minunat, exact el.

Vedeam că era puțin agitat, deși încerca să nu arate asta. Era un lucru dificil pentru el, abilitatea mea de a simți oamenii e mai presus decât controlul lui.

Am schimbat vreo două vorbe, încercând să par acea "Ramona" de ieri, dar mă gândeam la cum va reacționa mâine. Am observat din ceea ce îmi spunea, faptul că îmi dădea indicii că el ar dori postul.

Ce idiot, încă se prefăcea, simțeam că vrea să-și arate în continuare aroganța dar se controla.

In final am scăpat și de el. Am ieșit și am stat vreo 2 ore pe afară.

Ajunsă acasă, i-am vorbit tatei despre Alberto, dar fără să-i spun despre ultima noastră discuție.

M-am ridicat în camera mea și mi-am sunat un bun prieten.

- Brandon, bună, am nevoie de ajutorul tău.

- Bună, te ascult.

- Am nevoie să cauți tot ceea ce poți găsi despre o persoană.