Iubire pentru un mafiot [ Finalizată ]

6. Dimineața neașteptată

— Ramona Dayten

M-am trezit.

Îmi simțeam capul greoi, aveam amețeli și o stare de greață.

Eram într-o cameră frumos mobilată. Pe un pat mare și moale, cu cearșafuri albe. Rochia mea era pe un scaun alăturat. M-am analizat pe mine și am văzut că eram îmbrăcată într-un tricou mare, alb. A cui naiba era?

Ieri.. Nu-mi aduc aminte nimic. Cum am ajuns aici? M-am ridicat din pat și am ieșit la balcon. Priveliștea era atât de frumoasă. Răsăritul soarelui..

Ramona, revino ți la viața, ești într-o casă străină și tu admiri peisajul.

M-am întors în cameră, m-am așezat înapoi pe pat. Mă concentram să-mi aduc aminte ce făcusem ieri, înainte să ajung aici.

Atenția mi-a fost atrasă de poza în ramă de pe noptieră. Am luat-o în mâini, stai, Alberto!? Era o poză cu o femeie mai în vârstă, mă gândeam că o fi mama lui.

Memoria îmi era în ceață, dar câte ceva mi-am adus aminte. Știu că venisem cu Alberto aici, cu mașina sa. Atingerile lui.. Grija sa.. Stai, ceee? Grija sa? De când era el, așa de "grijuliu" ?

Ușa s-a deschis, în camera a apărut Alberto. Era acoperit cu un prosop până la abdomen. Doamne, ce abdomen avea! Și ce vene..
Ramona! Calmează te. Ce naiba am..?

- Bună dimineața dulceață.

- Alberto?.. Ce s-a întâmplat ieri? Ce-am făcut..?

- Ce-ai făcut? Doamne, ai fost grozavă iubito! Nu știam că poți fi atât de..

Îmi spunea asta în batjocură. Nu l-am lăsat să termine, am început a striga la el:

- Ai profitat de mine??? Idiotule!

- Nu eu am profitat, tu însăși ai vrut, îmi spune rânjind.

Eram atât de supărată. M-am avântat înspre el și i-am tras un pumn în față. Ce? Sunt femeie, și ce dacă sunt? Știu să mă apăr.

El a suspinat încet, și-a pus mâna în locul unde l-am lovit și l-a masat ușor.

S-a îndreptat repede spre mine și m-a îmbrățișat, făcând-u mă să cad odată cu el în pat. Mă strângea în brațe și eu l-am mușcat de umăr. Mi-a astupat gura cu mâna sa.

- Nu am profitat, liniștește te, crezi că sunt un animal să fac așa ceva?

El și-a îndepărtat mâna ca să pot vorbi.

- Atunci de ce râzi de mine? îl întreb supărată.

El nu mi-a răspuns, și-a atins nasul de al meu. Am vrut să-l sărut, dar când îmi îndreptam buzele spre ale lui, mi-a sunat telefonul.

El s-a ridicat de pe mine și eu am luat telefonul să răspund, era tata:

- Bună dimineața scump o, ești bine? Ce faci? De ce n-ai venit ieri acasă?

- Scuze tată, am uitat să vă sun, ieri am rămas la o prietenă pe noapte.

Eram destul de matura deja, dar cum îi spuneam tatei că am dormit la noul meu "colaborator"? Am fost nevoită să-l mint.

- Ce prietenă fiică? Tu n-ai prietene.

- Nu o cunoașteți.

- Hm, bine atunci, am vrut doar să mă asigur că ești bine, la revedere, ai grijă de tine!

Am închis telefonul. Alberto rânjea.

- Ce e? îl întreb iritată.

- Nimic, vino să mănânci.

- Nu, voi pleca acasă, nu am nevoie de tine.

Exact după ce am terminat fraza, mi-a venit o stare de greață.

- Unde e baia? l-am întrebat repede.

Alberto m-a luat de mână și m-a dus la baia din apropierea camerei lui.

Am inceput să vomit. Îmi era atât de rău. El s-a așezat lângă mine deasupra toaletei și mi-a ținut părul.

Când am terminat.. M-am ridicat și l-am îndepărtat de lângă mine, m-am spălat pe față și m-am șters cu un prosop din baie. El mă privea.

- Ești mai bine?

- Sunt.

- Nu trebuia să bei atât de mult.

- Taci.

El s-a apropiat de mine și prosopul era să-i cadă. L-am prins repede ca să nu rămână gol în fața mea. El doar a râs. L-am privit cu răutate și am ieșit din baie.

Am intrat în camera sa și mi-am luat rochia.
El a ieșit din baie.

- Pot să mă schimb? l-am întrebat, arătând spre baie.

- Desigur.

M-am schimbat și am ieșit. Mi-am privit încheieturile, aveau o urmă roșiatică.

- Ce dracu mi-ai făcut? l-am întrebat enervată.

- Eu? întreabă surprins.
Nu eu ți-am făcut asta, dacă nu eram eu, pățeai mai mult de atât.

- Adică?..

- Ieri când ai ieșit, ai dat de niște boschetari, i-ai înjurat și le-ai dat cu poșeta în cap, unul din ei te-a apucat strâns de mână, dacă nu mă alăturam eu, cine știe ce urma.

- Ah.. Mulțumesc. Eu plec.

M-a oprit, s-a uitat în ochii mei și m-a luat de mână.

- Ții minte ce mi-ai spus aseară..?

- Ce să-ți spun? Nu țin minte nimic. Mi-am tras mâna înapoi și am ieșit din casă, fără să-l mai privesc.