Iubire pentru un mafiot [ Finalizată ]

11. Nu te mai vreau

— Ramona Dayten

Am fost legată la ochi. Mașina s-a oprit și mi-am dat seama că am ajuns. Nu am avut voie să ies. Trebuia să aștept să vorbească ei doi și abea după aia să pot fi liberă. De parcă eram un papagal în colivie!

I-am auzit pe aceștia strigând, mi-am ciulit urechile și le-am ascultat cu atenție conversația:

- Ești un adevărat șobolan, cum să iai o femeie nevinovată și să te bați joc de ea doar pentru a-mi da mie o lecție, ești întreg la minte? îl aud pe Alberto strigând.

- Frățioare, noi încă nu ne-am terminat înțelegerile, am vrut să-ți readuc aminte asta, trebuia să te gândești la consecințe când ți-am trimis acel mesaj și nu mi-ai dat niciun răspuns.

- Doar nu îți voi da terenul ăla, al părinților noștrii lăsat moștenire, să te bați joc!

- Eu mă bat joc? Albertino, îți plăceau drogurile și prostituatele, ce ți s-a întâmplat acuma?

- Trezește te la viață și lasă toate astea, eu m-am lăsat de ele! De tot, pentru părinții mei, pentru faptul că ei nu și-ar fi dorit să fim așa.

- Părinții noștrii sunt morți idiotule! Lasă mă cu manierele astea ale tale, și acum te ocupi cu mafia! Recunoaște! spune ăsta strigând.

- Mă ocup, dar nu fac rău nimănui, nu vând pe nimeni.

- Te ocupi? Să-ți reamintesc câtor tineri le-ai vândut droguri și au ajuns prin spitalele de psihiatrie?

- Taci dracului! Nu e treaba ta, nu te amesteca!

- Nu mă interesează nimic, iubițica ta e în mașină, alege. Iubita ta sau terenul ăla amărât?

Alberto nici nu a stat pe gând și a spus:

- I-ați naibii terenul ăla, lasă femeia, îți jur că dacă te mai atingi de ea, te omor!

Acesta doar a râs și le-a dat semn bărbaților de lângă mașină. Aceștia au adus un contract și Alberto l-a semnat.

- Acum i-ați îngerașul, a fost o plăcere să fac afaceri cu tine frate.

Bărbatul care stătea cu mine în mașină m-a scos și m-a aruncat în genunchi în fața lui Alberto.

Acesta a înjurat dar bărbații s-au făcut nevăzuți.

- Ramona..

Acesta m-a apucat de mână să mă ridice, dar eu l-am împins și m-am ridicat cu greu singură, clătinându mă.

- Nu te mai vreau. Ești ca un trandafir cu spini, iar spinii mă înțeapă și mă fac să sufăr.

Geanta mea era aruncată jos, de unde mă ridicasem eu, am luat-o în mâini și mi-am scos telefonul cu chiu cu vai.

- O să plătească pentru asta, nemernicii! spune el furios.

- Ce să plătească, hă? Faptul că unul a vrut să mă violeze? Că scumpul tău frate m-a bătut până aproape să leșin? Alberto, uită mă.

- Dragă, îmi pare atât de rău.. Haide la mine acasă să te îngrijesc.

- Lasă mă dracu! Nu te mai atinge de mine! Nu mai umbla pe lângă mine! Lasă mă să trăiesc ca un om normal!

- Ramona.. Eu.. Eu sunt..

- Ce ești? Un idiot cred.

- Eu sunt.. îndrăgostit.. de tine, a spus el și i-am simțit o lacrimă căzând.

Sincer, nu-l mai văzusem așa pe Alberto, mă și mira, deobicei era un tip dur, impunător și cu o autoritate de nemaipomenit. Ce face dragostea din oameni..

- Ești îndrăgostit, asta schimbă ceva? Faptul că nu se știe dacă mai trăiesc până mâine, dragostea ta e ca o otravă.

- Ramona..

- Lasă mă odată, îl voi suna pe Liam și voi rezolva totul singură.

- Dar..-

- Lasă mă să trăiesc.

Nu i-am mai dat voie să vorbească. L-am sunat pe vărul meu și i-am explicat situația. Acesta și-a luat o casă din câte am înțeles. Era norocul meu, pentru că așa puteam să nu atrag multă atenție asupra mea.

Într-o oră a venit. Nu am mai vorbit cu Alberto, i-am dat de înțeles că nu vreau să mai aud nimic și el a tăcut, era rănit.. Dar ce vină aveam eu?

Vărul meu a ajuns.

- Bună.

- Bună Liam.

- Surioară, ce naiba ai? Chiar e așa de rău? acesta s-a uitat cu răutate la Alberto. Din cauza ta ea pățește atâtea, de când a dat peste tine! Las-o să trăiască, las-o!

- Liam, eu nu am vrut să se ajungă până aici, frat..-

- Nu mă interesează! Atâta timp cât e legat de tine. Dacă nu poți face ceva ca să fie bine vara mea, uit-o.

Alberto a mai vrut să spună ceva, dar vărul meu m-a luat încet de cot și m-a dus în mașină.

- Ohh, Ramona.

- Nu e chiar atât de grav! Sunt dură, aceste lovituri puteau băga pe cineva slab în comă, dar nu și pe mine.

- Bine, dacă zici tu, dar nu arăți foarte bine, vei sta o vreme acasă la mine.

- De acord, ai mei nu trebuie să mă vadă în starea asta.

Am mers cu vărul meu până la casa lui, adormisem, dar m-am trezit când am ajuns.
Sincer încă nu-mi venea să cred că sunt bine. L-am rănit atât de mult pe Alberto, dar nu asta conta acum. Noi nu putem fi împreună.

Pe drum Liam cumpărase haine noi pentru mine. Am făcut o baie și m-am îmbrăcat cu hainele cumpărate. Am coborât jos și vărul meu a pus masa pentru a cina.

- Ești slăbită, ai nevoie de putere, îmi spune el și mă invită să mă așez.

- Liam.. Sincer îți mulțumesc, nu știu ce făceam fără tine, știi doar că nu pot avea încredere în nimeni, decât în tine.

- Verișoară, sunt mereu bucuros să te ajut și să te susțin. M-am panicat foarte mult când m-ai sunat, ai tăi mi-au spus că ai plecat din țară pentru câteva zile, ceva legat de muncă.

- Da, așa mă puse ăla care m-a luat captivă.

- Ohh, Ramona, acum ce vom face? Rănile astea nu se vindecă în două zile.

- Nu știu Liam, la ai mei nu pot pleca, îți dai seama ce scandal ar ieși.

- Sigur că îmi dau seama, mă gândeam.. Ar trebui să-ți iai o casă, cu toate aceste evenimente.. Înțelegi?

- Da, demult mă gândeam, dar na, mă luasem cu toate în ultima perioadă. Cum mă refac, îmi iau o altă casă. E timpul să trăiesc singură.