Iubire pentru un mafiot [ Finalizată ]

8. Situația se agravează

— Ramona Dayten

Au trecut 3 zile. Pe Alberto nu prea îl vedeam. Mereu își trimitea asistenta la mine.

Eram rănită oarecum, dorul mocnea în mine, dar voi reuși!

Îl invitasem pe Liam la restaurantul meu preferat pentru diseară.

**
După câteva ore de muncă am ieșit și i-am vorbit secretarei mele:

- Scumpa, eu trebuie să ies devreme, plec cu Liam la restaurantul meu preferat, bine?

- La Bonne Rose?

- Da!, e cel mai bun restaurant pe care îl cunosc.

- Aș vrea să ies și eu odată acolo.

- Vei ieși!

Eu nu aveam prietene fete, dar secretara mea, Emily, era cea mai apropiata din acest anturaj (înafara de mama și sora).

Am vorbit cu voce tare, iar după ce m-am depărtat, mi-am dat seama că Alberto a auzit discuția noastră.

Nu am atras mare atenție și am trecut pe langa el doar salutându-l rece.

Încercam să mă controlez, voiam să-i sar în brațe, să-l sărut, ce prostie!

**
Ajunsă la restaurant, mi-am găsit masa rezervată și m-am instalat. Liam trebuia să apară, decisem să-i invit și pe ai mei mai târziu.

Era o idee bună să luăm toți cina în oraș.

Liam a ajuns și s-a așezat vesel lângă mine.

- Comandăm ceva până ajunge mătușa și unchiul?

- Desigur! Comandă tu ce vrei.

În timp ce chelnerul îi lua vărului meu comanda, priveam la mulțimea de mese. Am trecut încet cu vederea și l-am văzut pe Alberto.

Pentru un moment am ignorat, dar după ce mi-am dat seama, am împietrit. Era cu o femeie.. Era înaltă și frumoasă. Se țineau de mână..

De ce Doamne mă pedepsești în așa mod? Simțeam că mă sufoc, nu-mi ajungea aer..

- Ramonaaa! Ești bine? Bea puțină apă, Liam se speriase și îmi întinse sticla rece de apă.

Am băut și m-am calmat puțin.

- Ce s-a întâmplat? De ce ești așa? Parcă și văzut o fantomă, mă întreabă îngrijorat.

Eu nu i-am răspuns. El a privit la intrare  și a înțeles.

- Ramona.. nu știu ce să zic, să-l facem și pe el să sufere.

Liam mi-a luat mâna întra lui și s-a prefăcut că eram un cuplu. M-am simțit puțin mai bine, acest lucru m-a liniștit.

Alberto avea privirea ațintită pe mainele noastre. El nu și-a dat seama că eu l-am observat.

Îl văd cum încet se apropie de masa noastră și închid ochii pentru un moment.

- Ramona, va fi bine!

Liam îmi oferea încredere, am inspirat adânc și am zâmbit, i-am făcut din ochi.

Am inceput să vorbim despre subiecte banale. Alberto a ajuns lângă masa noastră și a schițat un zâmbet batjocoritor spre mine.

- Pe cine avem noi aici? Nu mă așteptam să vă văd.

- Buna, Alberto?

- Da, vă supărați dacă ne alăturăm și noi ?

- Nu, eu sunt Liam, spune verișorul meu.

Ei s-au așezat alături și el a sărutat-o pe obraz.

- Ea este iubita mea, Anne.

Aceasta mi-a zâmbit, și pentru un moment voiam să simt plăcerea de ai smulge părul și de a o călca în picioare.

Alberto a început să vorbească despre cât de mult o iubește pe Anne și că a fost dragoste la prima vedere. Îmi venea să vomit.

Am decis să i-o fac și eu.

- Scumpule, dă-mi te rog sarea, îi spun lui Liam lingușitor.

- Orice pentru tine dragă, spune el galant.

Alberto se încorda vizibil, deși nu arăta asta.

Telefonul mi-a sunat și eu am ieșit să răspund.

Era un simplu angajat, dar îmi venea să-i sărut picioarele pentru ce favoare mi-a făcut.

Am ieșit afară și m-am așezat pe o bancă din apropiere. Am izbucnit, nu mă mai puteam abține. Am plâns de durere și am inspirat aerul serii. Treptat m-am liniștit.

Am trecut pe la baie și mi-am refăcut machiajul rapid pentru a nu trezi suspiciuni.

Am venit înapoi la masă și am schițat un zâmbet fals.

- Am rezolvat problema.

Alberto mă privea pătrunzător, iar eu mi-am ferit privirea pentru a nu-mi demasca durerea din suflet.

Tensiunea a fost distrusă de venirea părinților mei. Uitasem complet de ei.

- Bună seara, spune tata vesel ca întotdeauna.

- Bună seara domnule, spune Alberto.

- Ramona? Cine e acest domn și această doamnă frumoasă?

Am inspirat adânc.

- Nu ții minte tată? E Alberto Garcea, partenerul nostru, și aceasta.. .. e.. iubita dumnealui.

- Ahh, cum să uit, se pare că bătrânețea mă doboară deja, bine te-am găsit dragă domn.

Părinții mei s-au așezat și am făcut comanda.

- Deci, ați făcut cunoștință? întreabă tata.

- Ce..? întreb confuză, iar după ce mi-am dat seama, tata deja pornea să vorbească.

Nuuuuuu. Nu. Tată nu. Doamne te rog ...

- Ce înseamnă asta Ramona? Domnule Alberto, acesta este nepotul meu Liam, pe Ramona deja o cunoști și soția mea.

Simțeam că mor. Pământul fugea de sub picioare și vedeam ceață în fața ochilor. Nu mai auzeam nimic, Liam m-a scos din acest coșmar infernal. M-a scuturat încet și mi-a arătat spre apă.

Alberto mă privea intens, simțeam că mă omoară din privirea sa, dar vedeam și o mică strălucire în ochii săi. El s-a relaxat, și-a strâns furculița în pumn și a zâmbit.

- Încântat de cunoștință.

El mă privea, eu nu mai puteam, uitam să respir, uitam că trăiesc încă pe pământ. Aveam impresia că trăiesc într-un coșmar și că mă duc la fundul oceanului. Nu am mai suportat.

- Scuzați-mă, vă las puțin, spun aproape suspinând, încercând să arăt că totul este perfect.

Am ieșit. M-am retras puțin. După ce m-am asigurat că nu mă vede nimeni și nu mă va deranja, am început să-mi dau cu pumnii în pereți.

Mâinile mele deveneau roșii și se umflau. M-am oprit, nu-mi le mai simțeam.. Mâinile mele au început să-mi tremure necontrolat.  Am reușit să nu plâng. Acesta era modul meu de a mă descărca, de a nu plânge.

- Crezi că rezolvi ceva făcând asta?

Apăruse Alberto. Venise lângă mine și îmi luasem mâinile în ale sale.
Mi le-a sărutat, iar durerea nu părea să mai fie atât de insuportabilă. Mi-am tras mâinile înapoi.

- De ce m-ai mințit ? mă întreabă dur.

- Contează? îl întreb iritată.

——[<>]——
Mă bucur că am ajuns până aici. Voi continua desigur, dar am nevoie de o mică părere. Să introduc și un capitol din perspectiva lui Alberto?(felul în care o vede el pe Ramona)
Nu uitați de un vot, mă va ajuta să continui, lv uuu ★