Iubire pentru un mafiot [ Finalizată ]

20. Pe mâna bestiei

— Ramona Dayten

M-am trezit din calvarul pe care l-am avut. Spre marea mea surprindere, eram într-o cameră frumos mobilată.

M-am alarmat, mă așteptam să fiu iar într-un subsol urât și sumbru, chiar și în cel de data trecută.

Nu puteam înțelege ce se întâmplă de data asta.

Ușa brusc s-a deschis și era să-mi sară inima:

- La naiba, iarăși tu? întreb eu enervată, gata să sar pe el.

- Văd că nu ești surprinsă să mă vezi, ești mai deșteaptă decât credeam, ai fost greu de prins, mi-ai rănit și angajata.

- Pentru ce naiba sunt iarăși cu tine? întreb iritată, ignorând ceea ce a spus până acum.

- Scumpo, îmi spune el lingușitor, și eram gata să vomit peste el, consider că fratele meu nu merită așa bunăciune, mi-a plăcut de tine.

- Și ce propui? Mă faci să vomit, sincer.

- Nu fi atât de răutăcioasă, putem avea o familie frumoasă, ce zici? îmi spune el și îmi ia o șuviță dând o după ureche.

- Pleacă de lângă mine, scârbosule, îi spun împingând ul cu dezgust.

- Nu-mi place, dar te vei obișnui, te voi face fericită, vei fi ca o regină.

- Chh, visează.

El a ieșit și eu mă gândeam cum naiba să ies de aici. Eram la etajul 10, din câte am observat de la fereastră. Deci, ori muream, ori rămâneam aici. Prima variantă era mai convenabilă pentru mine, nu voi fi cu bestia asta niciodată.

Dar ce puteam să fac? Aveam de ales? Va mai veni Alberto să mă salveze? Sper..

Bine că m-am mutat de la ai mei, acum nu trebuie să-mi bat atât capul, dar Alberto și Liam..

***
Mai târziu a intrat o servitoare și mi-a adus un prânz uriaș, cu de toate. După ce a ieșit, a intrat Radan. Îmi era atât de foame, dar eram gata să suport.

- Mănâncă scumpo, am nevoie sa fii frumoasă la nunta noastră.

- Ești bolnav mintal.

Am luat acea mare tavă și am vărsat tot peste fereastră. În gândul meu speram doar să nu rănesc pe cineva ce trecea pe acolo.

- Hei, ce faci? îmi spune el și vine lângă mine, luându mi tava.

- Mănânc, a fost foarte delicios.

- TU!!!

Acesta se uită la mine și văd o sclipire diabolică în ochii săi. I-am scăpat una între picioare, iar acesta a scrâșnit din dinții, pentru a nu țipa.

I-am luat cheia din mână și m-am îndreptat rapid spre ușă. Dar acesta a venit în spatele meu și m-a luat în brațe, nepermițându mi să fac totul până la capăt.

M-a trântit pe pat și s-a dezbrăcat de cămașă. Nuuu! Nu asta!! Înainte să mă atingă, iar eu să încerc să scap, i-a sunat telefonul.

- Drace!

El s-a dat de peste mine și a răspuns la telefon. 

- Da?

- Cum adică? spune ăsta strigând, cum s-a întâmplat asta?

M-a lăsat și a ieșit rapid din cameră, încuind ușa din urma sa.

Doamne!

M-am plimbat toată ziua prin cameră. Mă dorea rău capul și îmi era foarte foame, dar rezistam..

Ajunse seara, priveam de la fereastră frumosul apus, și mă întrebam în gând, ”Unde ești, iubitul meu?..”

Gândurile mi-au fost întrerupte de intrarea monstrului.

- Pregătește te.

- Pentru ..?

- Poftim rochia asta și câteva machiaje, în 20 de minute să fii frumos aranjată.

- Nu merg nicăieri.

- Aici nu e cum vrei tu, îmi spune enervat.

- Ce o să-mi faci? O să mă omori dacă nu mă pregătesc? îl întreb iritată.

- Poate, dar nu pe tine.

Am început să mă alarmez, înțelegeam la ce se referă. 

- Nu poți!

- Ești sigură?

Acesta a ieșit, iar mai apoi, a intrat cu un laptop.

- Uite frumoaso.

Pe laptop l-am văzut pe Alberto.. Stătea îngândurat afară, în fața casei. Știam la ce se gândește, acesta nu se auzea, dar înțelesesem că a înjurat. S-a ridicat de pe iarbă și a intrat în casă.

- În 20 de minute să fii gata.

Îmi spune și iese, iar inima mea a înghețat.