Iubire pentru un mafiot [ Finalizată ]

22. Drumul spre sfârșit

- Ramona Dayten

M-am trezit cu greu. Soarele arzător m-a lovit în față. Pe masă am găsit micul dejun, am decis că nu pot sa nu mai mănânc nimic, voi manca doar puțin..

Am băut apă, ceea de ce aveam nevoie cel mai mult. Am făcut un duș și m-am reîntors în camera, cu aceleași gânduri.

Îmi era dor de Alberto.. de atingerile lui.. de gingășia ce o primeam doar eu de la el. Nu voi mai iubi pe nimeni altcineva, și de ar fi să fiu obligată, nu o voi face. El e tot ce eu vreau..

Omul pe care îl uram la început. Am ajuns să-l aștept să mă salveze ca o mică prințesă într-un turn vrăjit.

Ușa s-a descuiat brusc, dar eu nu mi-am întors privirea. Am rămas în continuare ca o stană de piatră, în fața ferestrei ce-mi mai oferea viață.

- Bună dimineața scumpete, îmi spune acesta, iar eu doar îl ignor.

- ...

- Hei, nu vrei să vorbești cu mine? Va vorbi Alberto poate, te caută ca nebunul.

- Ce? strig eu, sărind ca arsă.

- Probabil nu ești surdă, ai auzit bine.

- Nu ție de ajuns?

- Deloc, îmi spune acesta fără vreun stres.

- Dacă voi avea ocazia, te voi omorâ fără a regreta.

- Mai așteaptă, îmi spune acesta și vine sărutându mă pe obraz.

- Pleacă de aici! îi spun și îl împing cu toată forța, acesta căzând în pat.

Dar înainte să cadă, m-a prins de mână și am căzut peste el. Acum eram deasupra lui, iar daca cineva intra in momentul ăla, sigur înțelegea totul greșit.

Mă ținea strâns de mână, iar eu mă zvârcoleam in incercarea de a scăpa.

- Ești atât de sexy, mai ales când te opui.

- Ptiu, îl scuip eu, ceea ce l-a provocat și m-ai mult.

- Stai că îți arăt.

M-a prins, schimbând poziția. Acum cu siguranță nu mai scăpam. El era deasupra mea, și se lăsa cu toată greutatea.

- Rad..-

Acesta și-a înfipt buzele în ale mele, dar eu m-am opus. Avea buzele moi, gingașe.. erau plăcute, dar nu erau buzele ce îmi stăteau mereu în gând. Nu-mi puteam face asta, și nici lui Alberto.

Am incercat sa mă opun, dar acesta mi-a atins talia, trăgând o, iar eu am scâncit. Exact în acel moment și-a introdus limba în gura mea și m-a sărutat. Nu i-am răspuns la sărut, dar el a continuat.

Am incercat să-l împing, dar degeaba.. Când brusc a sărit de peste mine, eliberându mă.

- Ce buze moi și frumoase, îmi spune rânjind.

M-am uitat cu ură la el, dar acesta doar a zâmbit.

- Te las dragostea mea, revin mai târziu.

Acesta a ieșit și m-a încuiat înapoi.

***
Era deja seară, nu știam cât e ora, nu aveam nici telefon și nici ceas in cameră. Nu mâncasem nimic toată ziua, chiar dacă îmi fusese adus prânzul, nu m-am atins de nimic.

A venit iarăși Radan. Avea în mâini o pungă, și mi-am dat seama că iar mă va scoate undeva.

- Poftim, astăzi plecăm să ne cununăm.

- Ce? întreb eu strigând, vrând să-l sugrum.

- Da scumpa mea, poftim o rochie albă, te vei pregăti și vom pleca. Am organizat un eveniment cu ocazia asta, vor veni cei mai vestiți oameni.

- Nu ești întreg la minte. Nu-mi voi lega viața de a ta.

- Îți readuc aminte că fostul tău iubițel va avea de suferit dacă te împotrivești.

- ...

- Exact, trebuie să taci. Mă duc să mă pregătesc, întru înapoi în 30 de minute. Soarta fratelui meu depinde de tine.

Spune și mă sărută pe obraz, iar eu rămân neclintită.

Puteam să fug, să refuz, dar Alberto.. Am luat rochia cu amărăciune în mână. Am atins dantela albă și catifelată. Îmi era foarte dor, nu știam de cat timp sunt deja aici. Simțeam că el mă caută, că se chinuie să mă vadă din nou, și suferim ambii de dor..

M-am îmbrăcat și am ieșit cu Radan. Am mers iarăși în tot aceiași mașină. Cu gândul doar la Alberto.