27. Scrisoarea de Adio

231 3 1
                                    

Alberto Garcea

A trecut o zi. Părinții ei erau îndurerați, Liam.. Și toți cei dragi a Ramonei. Mă simțeam vinovat, avea o viață liniștită până să de-a de mine..

Stăteam afară, în lumina lunii. Nu voiam să intru în casă. Mă sufocam. Am băgat mâna în buzunar și am scos foaia mototolită ce mi-a lăsat-o Ramona ca rămas bun.

Am desfăcut o și am început să citesc..

          „Dragă Alberto, simt că sfârșitul se apropie, unul din noi va muri. Tu ești acela.. Nu am putut să te avertizez, nu am putut să fug, am făcut totul pentru tine, dar nu a mers.. Voi schimba cursul sorții, și cel ce va muri, voi fi eu.. Să nu uiți, m-am gândit în orice clipă la tine, de când am ajuns să fiu închisă aici.. Deseori mă trezesc ruptă de realitate, visând că te țin de mână, că te sărut.. că îți spun cât de mult te iubesc.. Timpul nu m-a lăsat să-ți arăt cât de mult te iubesc. La noi din păcate, nu va fi un final fericit.. Dar voi spera că tu îți vei continua viața, te voi veghea de sus, mereu.. sau poate nu de sus, căci am făcut un mare păcat.. dar totuși te voi veghea. Nu mă judeca din cauza deciziei luate, nu vreau să te simți vinovat. Tu nu ești vinovat, și nu ai fost nici atunci când am fost pentru prima dată răpită. Tu pur și simplu ai incercat să-mi oferi iubirea de care nu am avut parte până acum. Atingerile tale, cuvintele, săruturile, îmbrățișările, toate le voi lua cu mine.. Gândul la tine, totul.. Am incercat să fug de dragostea ta, să o ignor, dar n-am putut, am făcut rău. Iubitule, nu am avut timp să-ți spun, dar să știi că te iubesc foarte mult, și te voi iubi dincolo de moarte. Nimic nu se compară cu dragostea mea față de tine, ceva s-a rupt în mine când am înțeles că nu vom mai fi niciodată împreună, dar asta ne e viața.. asta ne e soarta.. și trebuie acceptată, așa că o voi accepta, cu bune, cu rele. Viața care probabil deja nu o mai am, când tu citești această scrisoare. Dar vreau ca tu să o ai.. Știu că îți va fi greu, dar sper sa fii bine.. Spune părinților mei că îi iubesc foarte mult. Liam.. îi mulțumesc din suflet pentru toată susținerea și iubirea acordată pentru mine. Veți suferi cu toții, dar timpul vă va vindeca. Am visat că ai venit și m-ai salvat.. că ne-am cununat.. era atât de frumos, dar visul meu se risipise, mă trezisem iarăși în același infern. Sentimentele nu sunt ca cuvintele, ele nu se spun.. ele se simt. Alberto, te iubesc foarte mult, nu voi uita niciodată iubirea ta, și te voi iubi în continuare, chiar dacă asta va însemna să-mi dau viața, te voi iubi dincolo, unde veghează morții.
                       Te iubesc! cu dragoste, iubita ta.”

Scrisoarea mi-a scăpat din mână. Am început să plâng cu amărăciune și să dau cu pumnul de pământ.

- De ce? De ce?

Îmi tot repetam, plângând tare, cum nu am mai plâns niciodată.. N-am simțit atâta durere nici atunci când au murit părinții mei.. Eu nu mai pot trăi, nu mai pot trăi fără de ea. Nu mai pot..

Iubire pentru un mafiot [ Finalizată ]Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum