Iubire pentru un mafiot [ Finalizată ]

21. Obligată să iubesc

— Ramona Dayten

Eram în drum spre o locație necunoscută. Am fost avertizată, mai bine spui.. amenințată, să mă comport adecvat și să nu mă dau de gol. Viața lui Alberto era în joc, iar eu nu puteam să mă opun...

Priveam la frumoasa lună ce lumina noaptea. Gândul meu era doar la Alberto, ignorând sunetele de pe fundal. Eram ruptă de realitate. Nu știam cum voi scăpa din această situație, și nici cum am ajuns până aici. Oare totul s-a terminat?

Fiind neatentă, nu am înțeles ce mi-a spus monstrul ce m-a târât până aici.

- Hei! La ce naiba te gândești? Mă auzi?

- Te aud, descreieratule.

- Nu-mi vorbi așa! îmi spune și își înfinge unghiile în șoldul meu.

Durerea m-a pătruns până la oase, era atât de puternic și.. periculos. Eram slăbită și nu suportam o durere în plus.

- Termină! îi spun cu durere și frustrare.

- Cum vrea prințesa, îmi spune acesta și rânjește, luându și mâna de pe mine.

- Mai avem mult? întreb iritată.

- Ai puțină răbdare, nu? Caran cât mai avem?

- Aproximativ 10 minute domnule.

Spune acesta și se lăsă o tăcere profundă în mașină, dar mie îmi convenea.

Am simțit o durere în stomac, trebuia deja să ieșim și cu greu m-am ridicat. Am pășit cu nesiguranță, așteptând cel mai probabil să leșin, dar nu s-a întâmplat. Eram prea puternică, și era clar că acest lucru nu s-ar fi întâmplat.

Am intrat într-un local luxos, cu mese aurii și o aură de aroganță. Nu-mi plăcea acest loc deloc, și așteptam să plec cât mai rapid de aici.

Radan mă înghiontește și îmi dă mâna sa. Înțelesesem din privirea lui că vor fi consecințe dacă nu îl voi asculta, și i-am luat mâna întra mea.

Simțeam că asta nu e o simplă întâlnire, odată cu faptul că am fost întâmpinați de un bărbat urât și plin de cicatrici, ce ne-a condus pe ambii în zona Vip.

Simțeam că toată sala e plină de mafioți și criminali.. Mă tot întrebam în gând ”Ce am făcut ca să primesc asta?”

- Bine te-am găsit Radan, cine e această femeie frumoasă?

”Phh, ce scârbos”

Mi-a fost oferit un pahar de tequila, nu știam dacă să-l beau sau nu.. dacă ar fi pus ceva in pahar? Înainte să mă decid, i-am întâlnit iar acea privire cu subînțeles și am luat paharul în mână fără să mă mai gândesc..

- Aceasta e viitoarea mea soție! spune el galant, iar eu m-am înecat, începând să tușesc.

- Scuzați mă, spun și inspir adânc, îndepărtând tusea.

- Waw, vă felicit! Să aveți o căsnicie de piatră!

- Mulțumesc! spun eu zâmbind, dar cu sufletul întemnițat în durere.

***
Aceștia au vorbit despre lucruri neînsemnate și despre deschiderea unui nou loc, de prostituție.. Nu înțelegeam cum poate să fie un om atât de crud? Fără minte.. Fără inimă.. Un om fără suflet.

A venit timpul să plecăm. Acesta nu s-a grăbit să mă lase înapoi la hotel. M-a dus într-un parc, și mă simțeam ca o cățelușă, ce era plimbată de colo colo, într-o lesă.

- La ce naiba m-ai adus aici? îl întreb cu dezgust, așteptând un răspuns sincer.

- Să privim luna ce se reflectă în lac.

- Ești țicnit.

- Mi s-a mai spus.

- Nu înțeleg, ce vrei totuși de la mine? Am făcut ce ai vrut, când mă vei lăsa?

- Credeai că te voi lăsa? Hahaha, vreau să-mi fii mamă la copii, soția celui mai bogat printre oamenii de aici, așteptai să te las așa? Să pleci? Poate, doar in visele tale.

- Iubire cu forța? Ești cu totul dezgustător.

- Mă vei iubi, nu vei avea de ales, asta ție viața de azi și până la sfârșitul vieții.

”Sfârșitul vieții? Nu sună rău.. Nu voi fi o sclavă, să iubesc pe cineva ce nici nu merită sensibilitate. Poate sfârșitul vieții mele va veni mai devreme, dacă nu voi scăpa de această bestie...”

- Ești un.. un...

- Un ce?

- Un om scârbos, misogin, tu nu meriți nimic de la viață, doar pământul în care vei fi îngropat de către oamenii care te-au slujit. Îngropându te bucuroși că au scăpat de așa creatură.

Cuvintele mele nu l-au afectat deloc. Ba mai mult, a început a râde zgomotos, ceea ce mă îngrijora încă mai mult.

- Astea îți sunt cuvintele? spune el și râde în continuare. Hai ți-a ajuns aer, prea mult ai primit, înapoi în cușca ta de regină.