Iubire pentru un mafiot [ Finalizată ]

26. Te voi iubi dincolo de moarte

— Ramona Dayten

Trăiam un coșmar. Mă îndreptam spre o locație necunoscută din nou. Radan va încheia totul astăzi, iar eu voi deveni păpușa lui pentru tot restul vieții. Dar asta credea el, nu știa ce se poate întâmpla până în final..

Acesta mi-a luat mâna în a lui. Iar eu am retras o.

- Vei fi viitoarea mea soție, începând cu astăzi.

- Ești un mizerabil!

- Ai făcut un bine, și îți voi face și ție unul, vei avea o viață ușoară și fără de griji.

Nu puteam face binele până la capăt. El avea alte planuri, să scape de Alberto.. Dar nu mă puteam da de gol cu faptul că îi știu planul, așa că am fost nevoită să mă prefac proastă.

- Ești sigur?

- Da, îți spun.

Am mers liniștiți tot drumul. Deodată, în fața noastră s-a oprit un Audi alb. Era Alberto.

Până aici mi-a fost.. Voi face un bine și lui, și mie.

- RADAN! strigă Alberto, iar el iese.

Ies și eu, dar înainte de asta îl văd cum ia pistolul. Acum sunt între viață și moarte.

- Unde naiba ieși!? mă întreabă el.

- Taci.

- Bine, vei fi de față la ceea ce voi face, dacă așa vrei.

- Ce vei face? îl întreb confuză, deși știam prea bine.

- Vei vedea, voi scăpa de obstacolul ce ne stă în cale.

”Mai așteaptă, și vei vedea”

Am ieșit și m-am dus spre Alberto, dar Radan m-a apucat puternic de mână și nu puteam scăpa.

- Nu pleci nicăieri.

- Radan, las-o.

- Dacă nu taci, o omor!

Spune și îmi pune pistolul la tâmple, dar știam prea bine că nu mă va omorâ. Alberto era speriat.

- Stai, stai! Bine, nu mă mișc, nu te atinge dracu de ea.

- Albertino, îmi place zâna ta, și am furat o, sper că nu te-ai supărat, spune el în batjocură.

- De ce naiba faci asta!? spune el cu disperare.

- Hm, de ce?

- Ți-am dat terenul, ți-ai făcut centrul de prostituție, ți-am lăsat o mare parte din moștenire, ce mai vrei? Ce?

- Iubita ta e foarte frumoasă, spune el și se joacă cu o șuviță de-a mea.

Mă uit cu durere in ochii lui Alberto. Șoptesc abea perceptibil ”Te iubesc”.

Poate îl vedeam pentru ultima oară.. Mă durea inima și sufletul. Nu-mi puteam accepta soarta, dar nu puteam nici scăpa așa liberă.. Durerea pe care o simte Alberto, o simt și eu.

- Vino frate, să ne luptăm dacă asta vrei, ori vei fi ca un laș.

- Nu, eu te voi omorâ, spune și îndreaptă pistolul spre Alberto.

Dar și el scoate pistolul său. Îl îndreaptă spre Radan.

- Așa joci, da? Să schimbăm puțin manevra, spune și îndreaptă pistolul spre mine.

Radan știa cum și unde să-l lovească.

- Nu o atinge!

- Aruncă pistolul la mine.

Câteva clipe de îndoială. Voia să mă salveze, simțeam.. Dar nu mă putea pune în pericol. A aruncat pistolul la picioarele noastre.

- Așa mai merge.

- Nu-i face ceva! Te voi omorâ cu mâinile goale!

- Ești gata să mori pentru iubita ta?

- Ești un om fără inimă.

- Da. Sunt.

Pe obraz mi-a șiruit o lacrimă. M-am aplecat jos fără să fiu observată și am luat pistolul. M-am dat mai departe de Radan și am strigat.

- Voi pune STOP, tuturor problemelor.

- Ramona, nuuuuu! îmi spune Alberto, gata să vină înspre mine.

- Nu te apropia Alberto, îi spun și îmi cad mai multe lacrimi pe obrazul roșu.

- Ramona, dă-mi pistolul, spune Radan și începe să se apropie și el.

- Nu vă apropiați! Viața mea a fost până aici, Alberto... Vreau să citești această scrisoare după ce voi muri.

În mâinile tremurânde avem o foaie mototolită, ținută ascunsă.

- Ramona.. spune el și începe să plângă de durere.

- Îmi pare rău Alberto.. Vreau să trăiești, vreau doar să știi... Te iubesc și Te voi iubi dincolo de moarte.

- Ram..-

- Eu sunt problema între voi, tu, spun arătând spre Radan, vrei să-ți omori fratele pentru a fi cu mine, dar nu-ți voi permite! Eu sunt problema? Atunci sunt și soluția.
Alberto, ai grijă de tine!

Spun și îndrept pistolul spre inima mea, apăs pe trăgaci și aud un bubuit puternic. Cad jos și totul brusc se scufundă în beznă.

— Alberto Garcea

Spunând astea, a căzut.. Am fugit repede la ea și am îngenuncheat.

- Ramona! Ramona, nuu... Nuuu, Ramonaa! spun și strig de durere, simt cum lacrimile îmi inundă fața.

Fratele meu stă ca o stană de piatră. Probabil încă e în șoc. 

- Din cauza ta! Din cauza ta animalule! Ce ai avut cu mine? Ce ai avut cu ea? Era nevinovată, nu ți-a făcut nimic. Pentru ce tot circul ăsta? Pentru ce? spun strigând și împingându l. A căzut jos și eu am continuat să strig.

- Mi-ai distrus viața! Mi-ai distrus fericirea! Ești o bestie. Mi-ai omorât iubita! Sunt fratele tău, sânge din sângele tău, te urăsc! Te urăsc animalule!

- Albert..-

- Nu! Nu-ți pare rău! Niciodată nu ți-a părut! Mi-ai omorât dragostea, omul pentru care îmi dădeam viața, ți-am dat pământul, ți-am dat tot ce ai cerut! Ai devenit un criminal, un om nevinovat a murit!..

Am spus printre mii de lacrimi, vedeam totul în ceață, voiam să mor.. Să nu mai respir.. Nu puteam accepta că acesta mi-e sfârșitul. Nu puteam.. Iubita mea zăcea moartă lângă mine, nu se mai putea de făcut nimic..

M-am aplecat asupra ei. Părul ei gingaș.. În care îmi scufundam mereu nasul dimineața. Buzele ei.. care au luat o culoare acum oribilă.. Am căzut jos, am îmbrățișat o, am sărutat o. Dar ea era moartă..

Nu mai respira, nu-i mai auzeam bătăile inimii, nu mă mai privea cu acei ochi frumoși.. Voiam să mor și eu cu ea..

În mâna ei am văzut acea scrisoare.. Am luat-o tremurând și am pus-o în buzunar.

Tot ce voiam acum, era să mor și eu...