Iubire pentru un mafiot [ Finalizată ]

12. Mi-e dor

— Ramona Dayten

Au trecut câteva zile, primele am stat doar in pat, eram atât de obosită și simțeam durere până la oase. Vorbisem cu ai mei și zisem că voi mai sta în Tokyo (locul în care am mințit că am plecat).

(după două zile)

Vărul meu mi-a lăsat micul dejun și a plecat, lăsându mă singură. Mă gândeam să plec deja la firmă, l-am rugat pe Liam să-mi aducă unele lucruri de la vilă, fără ca părinții mei să știe.

M-am machiat destul de mult, fapt care nu îl făceam atât de des. Am acoperit vânătăile care încă nu au trecut, cu fon de ten. M-am îmbrăcat în costumul meu de birou negru și am plecat la firmă.

**
Atmosfera de aici nu era atât de plăcută. O anunțasem pe Emily să preia controlul, pentru că voi lipsi o perioadă.

Am intrat în birou și am rugat-o să-mi facă o cafea tare.

Aceasta mi-a adus cafeaua și am oprit-o în biroul meu.

- Așează te.

- Da doamnă Ramona, am făcut ceva? mă întreabă ea îngrijorată.

- Nu, nu e vorba despre asta, vreau să știu un lucru.

- Desigur doamnă, despre ce merge vorba?

- Domnul Alberto.. A venit în aceste zile aici la firmă?

- Nu doamnă, chiar aveam nevoie de el la firmă pentru niște hârtii. Nu răspunde la telefon.. Nimeni nu știe nimic despre el.

- Cum așa? Vorbești serios?

- Da doamnă, de o săptămână nimic despre el.

- Ciudat.. Bine, mulțumesc! Poți lucra acum în continuare.

Aceasta a ieșit, iar eu am incercat să lucrez in continuare. Spun ’’am încercat’’, pentru că îmi stă gândul numai la Alberto in cap.. Îmi fac griji.. Oare e bine?

Să fim sinceri, cum să lipsească de la muncă o săptămână întreagă? Oare l-am rănit atât de mult?.. Chiar mă iubește intratât de mult încât a luat pauză de la toate responsabilitățile?

Nu pot lăsa astea așa.. Dar nu pot nici să apar brusc la el, i-am explicat că nu mai vreau să-l văd, să-l am alături. Poate merită o șansă? Până la urmă ce vină are?

Nu știu.. Nu pot gândi..

L-am sunat pe Liam și i-am explicat situația, acesta mi-a spus că dacă îmi fac atât de mult griji, ar trebui să plec și să văd. A specificat că vrea să mă vadă doar bine și fericită.

Mi-am luat geanta și am ieșit. Înainte de a pleca la el, am făcut rost de adresa sa. A trebuit să trec și pe acasă.

Mama și tata au fost atât de bucuroși să mă vadă.

- Cum a fost călătoria?

- Minunată, spun eu, știind prea bine că dacă mă demachiez s-ar speria rău..

- Mamă, tată, vreau să vă spun ceva..

- Te ascultăm, spun ei într-un unison.

- Am decis să mă mut.

- Ce? De ce iubito? Adică da, știm că ești destul de matura pentru a locui singură, dar ce e cu decizia asta bruscă?

- ...Pur și simplu vreau să trăiesc deja singură, vedeți și voi, am fost și în Tokyo, pot veni târziu acasă, mereu trăiesc din banii voștrii.

- Scump-o, ești fiica noastră, pe noi aceste lucruri nu ne deranjează, spune mama.

- Dragă, las-o pe Ramona, e dreptul său, noi nu trebuie să ne amestecăm, spune tata.

- Mulțumesc! spun eu și îi strâng în brațe, dându mi seama ce dor mi-a fost de căldura părintească..

Am urcat sus și mi-am luat o geantă cu niște lucruri. Am decis să spun a lor mei că casa mea deja este pregătită, dar defapt voi sta la Liam o perioadă.

Am urcat la volan și m-am îndreptat spre casa lui Alberto, ardeam de nerăbdare.. Ce dor îmi era de el..

Mașina mea s-a oprit în fața unei vile mari.

Am bătut la ușă și n-am fost întâmpinată. Am tras de clanța ușii și am văzut că casa e deschisă. Am pășit în prag și am strigat:

- ALBERTO!

Nu am primit niciun răspuns. Am început să-mi fac griji. Dacă și-a făcut ceva? Am verificat parterul, toate camerele, nimeni..

Așa am făcut și cu etajul al doilea, până să intru în dormitorul său și să-l văd..