Iubire pentru un mafiot [ Finalizată ]

18. Telefonul misterios

— Ramona Dayten

Era dimineața. Am evadat din îmbrățișarea lui Alberto și am ieșit să mă pregătesc de muncă. Aveam nevoie de baie. Am decis că nu va fi nimic grav dacă voi face un duș fără să știe Alberto.

M-am dezbrăcat de tot. Hainele au alunecat pe podea și am intrat în dușul fierbinte. Mi-am șamponat capul și m-am spălat.

Uitasem să încui baia, dar nu asta era acum in capul meu. În timp ce făceam duș, am simțit două mâini pe talie și un sărut pe spate.

Nu vedeam cine e, dar era și clar. Acesta m-a îmbrățișat și l-am simțit excitat. Mi-a sărutat gâtul.. Apoi m-am întors spre el și m-a apucat sălbatic de gât, sărutându mă.

Ne sărutam, simțeam din ce in ce mai mult că mă vrea. Și-a coborât mâna între picioarele mele și am scăpat un geamăt.

M-a sărutat, mușcându mi buza inferioară și eu am gemut senzual.

Am ieșit din duș și el m-a învelit într-un prosop alb. M-a dus până în dormitor și m-a așezat pe pat. Mi-a desfăcut încet picioarele și a intrat cu limba lui fierbinte.

L-am apucat strâns de păr, iar acesta a simțit să mă înebunească încă mai tare. Și-a introdus două degete în interiorul meu și a început să le miște, în timp ce era cu limba lui cea fierbinte pe locul meu sensibil.

Se uita la mine cum strângeam cearșafurile și i-am simțit rânjetul ce nu-l puteam vedea.

Am ajuns la extaz, iar el și-a introdus membrul in mine, făcându mă să gem puternic.

***
Mai târziu am ajuns însfârșit la firmă. Am început să muncesc de zor. Aveam mult de muncă, am lipsit mult.. Ceea ce nu a ieșit în favoarea mea.

În timpul muncii mele, a intrat Dustin neinvitat.

- Pardon domnule, se bate la ușă, îi spun plictisită.

- Unde naiba ai fost? mă întreabă nervos.

- Unde îți sun manierele domnule Dustin? Nu e frumos, nu știai? spun eu iritându l.

- Ai fost în luna de miere cu Albertino, da? îmi spune el cu aere de ironie.

- De când te interesează viața mea privată? E treaba mea cu cine mă culc și cu cine umblu, ești gelos?

- Phah, firma se duce de râpă iar tu umblii in patul lui Alberto, frumos, îmi spune râzând nervos.

- De ajuns! spun eu lovind puternic în masă, ceea ce m-a durut din cauza vânătăilor care încet treceau.

Dustin observa și se apropie mai mult de mine, încercând să-mi ia mâna.

- Du-te naibii, cine te crezi?

- Ramona dragă, chiar 2 săptămâni? Nu ți se pare mult? Ce ai pe mână? Așa de agresiv e Alberto? mă întreabă ironic și am simțit cum vreau să scot pistolul din seif și să scap de el aici și acum.

- Vrei concediat? Nu e greu, nu-mi pasă de prietenul tatei, acum firma e la conducerea mea.

- De ce ești atât de rea? Potolește te, nu ți-am făcut nimic.

Știam unde să îl lovesc, așa că acesta și-a lăsat replicile și a ieșit sărutându mă prin aer în batjocură.

”Idiotul”

Mi-am continuat munca, până la urmă, eu câștigam în acest jos al său, el nu are nimic să-mi facă.

Am făcut o mică pauză de cafea. Citind rapoartele, am primit un telefon de la un număr necunoscut.

- Da? Ramona Dayten la telefon.

- Bună, te sun pentru ceva mai personal.

- Mhm, nu înțeleg, despre ce e vorba?

- Despre Alberto.

- De unde îl cunoașteți? Ce legătură are el?

- Nu vă pot da aceste detalii, să înțeleg că sunteți foarte apropiați.. Nu e treaba mea, dar simt să vă spun.

- Despre ce e vorba?

- Nu vă pot spune la telefon, dacă într-adevăr vreți să vorbiți.. să-mi scrieți, vom stabili o întâlnire.

Mi-a spus aceasta și a închis. Ce naiba e iarăși? Să vorbesc cu Alberto? Nu.. Mai bine nu..