VULTURII MĂRILOR. Cronicile Taberei Kazdin volumul 3

Capitolul 4

A ce miroase așa bine?

Miroase minunat a vanilie, a lemn, a ciocolată... și o mulțime de lucruri delicioase.

E atât de cald și de plăcut, pătura asta pufoasă se simte ca o mângâiere pe pielea mea.

De ce mă doare capul?

Ah, cât urăsc diminețile când mă doare capul... sunt cele mai rele, și de obicei mă doare la menstruație.

Doar nu mi-a venit menstruația tocmai acum!

Ăsta ar fi ghinion pur. Azi avem probele finale pentru rochiile de la nuntă și... stai! Ce zi e azi?!

Mă ridic brusc în șezut, și camera începe să se învârtă cu mine.

Dar asta nu-i partea cea mai rea.

Nu, partea cea mai rea e faptul că sunt într-un pat străin, și am lângă mine un bărbat. O, zeilor mari.

Kian o să ciopârțească frumusețe de corp.

Mă pregătesc să ies tiptil de sub pătură și s-o șterg, în speranța că Lucas e prin apropiere.

Dar tocmai atunci se întoarce, și...

Sfântă Wadara, nu!

Simt că-mi alunecă inima într-o groapă fără fund.

E ultimul om cu care aș vrea să ajung vreodată în pat. Groaza mă încremenește câteva secunde, după care furia preia imediat controlul.

Îi trag un picior cu toată puterea, aproape aruncându-l din pat.

- Ildris Nasir!! Ce nai...

Mă pomenesc brusc cu un cuțit în bărbie, și țip atât de tare încât încep să-mi țiuie urechile.

Ildris mă îndeasă cu fața în pernă, înăbușindu-mi strigătul.

Zei mari, o să mă sufoce. Știam eu că are o scânteie de asasin în privire, totdeauna am spus asta.

Mă zbat inutil, încercând să-mi eliberez mâinile, apoi sunt întoarsă înapoi cu fața, și îmi simt brațele eliberate.

Ildris se holbează de deasupra mea cu o privire tulbure și adormită.

- Pe toți sfinții, Ivonne, puteam să te omor!!

- Cum ai putut să faci așa ceva!? Chiar vrei să mori? Ce mi-ai făcut? De ce sunt dezbrăcată, ZEI, ASTA-I BLUZA TA?!

Ildris își îndeasă cuțitul înapoi sub pernă și coboară din pat.

Ne zgâim unul la altul ca niște oameni nebuni.

Are doar pantalonii pe el. Ce-i cu bărbații ăștia de nu pot să doarmă îmbrăcați?

Mă doare capul atât de rău.

Zei, cum poate să arate așa omul ăsta? Ce exerciții face? Ildris Nasir chiar s-a născut perfect?

Își trece mâinile prin părul dezordonat, și oftează prelung.

- Idiotul de Lucas n-a mai venit.

Mă uit la picioarele mele goale cu o teamă tot mai crescândă.

- Unde suntem? Ce mi-ai făcut?!

- Ce ți-am făcut eu? Ce ți-ai făcut, Ivonne DeSilva!

- Ildris, jur pe tot ce am mai scump...

Mă lasă genunchii brusc, și mă împiedic de marginea patului, iar el mă prinde dintr-un salt. Are o strânsoare atât zdravănă încât o să mă aleg cu vânătăi.