VULTURII MĂRILOR. Cronicile Taberei Kazdin volumul 3

Capitolul 18

Ivy

Îmi îndrept spatele încordat, încercând să mai alung puțin durerea din oase.

Poate că, la urma urmei, viața pe mare nu e chiar atât de romantică pe cât credeam. Dormitul pe un pat îngust în cabină sigur nu e. Și nici spălatul cu găleata în spatele unui cearșaf gros.

Și nici trezirea la ora șase pentru pregătirea micului dejun.

Dar bănuiesc că trebuie să ne facem partea dacă vrem ca misiunea să fie un succes, așa că încep din nou să feliez pastrama de pe masă, ignorând neplăcerile călătoriei.

Abia mai simt balansul corabiei după atâtea zile petrecute pe mare. Ce-i drept, am avut un noroc chior până acum, numai vânturi bune, iar Jason crede că poimâine ajungem în Insulele Albe.

Anul trecut, când am călătorit pe mare ca ucenic, Veteranii au prins niște furtuni îngrozitoare în Marea de Azur, unul dintre catarge s-a rupt, Vincinni a aruncat pe cineva peste bord, și totul a fost îngrozitor.

Față de ei, călătoria asta e o joacă de copii mici. Dacă și restul drumului decurge la fel, se poate să avem cea mai ușoară Probă Finală din ultimii cincizeci de ani. Nu că mă plâng, chiar deloc. Programul meu e suficient de încărcat și fără să avem turbulențe.

Așez pe masa îngustă platourile cu diverse chestii pe care le-am pregătit: ouă ochiuri, pastramă feliată, brânzeturi cubulețe, roșii și castraveți proaspeți, portocale gata curățate și o cantitate impresionantă de pâine.

Am ajuns împreună cu Kingston la concluzia că e mai bine să așezăm totul pe platouri separate și să decidă fiecare dacă vrea să le mănânce ca atare, sau să-și construiască un sandviș.

Îmi dezleg șorțul și urc pe punte, bucurându-mă de briza răcoroasă a dimineții cât încă e liniște pe Orion.

Elora Bailey și Abrassas sunt la pupa mânuind cârma, dar în afară de asta puntea vasului pare complet pustie.

- 'Neața, domnișoara Lider! spune Abrassas vesel. E gata micul dejun?

- Da. Dar nu da trezirea încă. Am nevoie de un moment de pace înainte să urce toată lumea.

Elora zâmbește îndreptându-și pălăria de fetru.

- Te înțeleg. De-asta îmi place mie al patrulea cart, pentru că e foarte multă liniște.

Abrassas rânjește obraznic.

- Hai, lasă-mă! Îți place să te holbezi la domnul Instructor, asta îți place.

Elora începe să râdă lovindu-l în coaste.

- Și care-i problema? Face parte din farmecul locului.

Mă uit în sus la capul sculptat al dragonului nostru.

- Domnul Instructor e acolo?

- Mda. Nu ești singura care caută puțină pace pe vas, Darlington.

- Dacă nu se potolește, va găsi o pace veșnică probabil. Poate să cadă oricând.

- Sunt sigur că e un înotător excelent. Egarthienii...

Abrasas se oprește brusc, pentru că o pată albă apare din deschizătura dragonului, și Ildris își dă drumul pe lemnul alunecos, parcă adus de conversația noastră.

Îmi dreg vocea.

- Bună dimineața, domnule Instructor!

El îmi aruncă o privire scurtă și rece.