VULTURII MĂRILOR. Cronicile Taberei Kazdin volumul 3

Capitolul 39

Gogoșii mari și pufoși miros familiar, chiar dacă nu-mi amintesc rețeta asta.

Îl acopăr cu un șervet curat și trec dincolo, la plita pe care fierbe laptele pentru crema de vanilie.

Tocmai trag cratița de pe plită, când Ava năvălește în bucătăria mea mică, nepieptănată și somnoroasă.

- Neața!! Ce-am pierdut?! Dacă Levi se ține de glume îl omor! Ah, ce mă doare capul!!!

Se trântește pe un scaun, căscând și masându-și tâmplele.

- Neața! îi răspund veselă. Nu, n-a glumit Levi... dacă te referi la logodna mea cu Ildris.

- Ah, ce bine!! Zei, Ivy, nu-mi venea să cred! Cum? Cum am ratat așa ceva?! Nu păreați... apropiați. Deși am observat la Festivalul trecut...

- Nu știu nici eu cum! o întrerup emoționată. A fost... șocant. Nu mă așteptam. Mi-a cerut pur și simplu mâna.

- Ildris ăsta mă omoară cu zile! Are fața aia ca un zid, nu vezi nimic dincolo de ea! Levi spune că a știut mai repede, dar vrea numai să-mi facă în ciudă. Mor cu capul! Nu ai o pastilă?

Las crema deoparte ca să caut un medicament, pentru că Ava devine incoerentă când o doare ceva.

- Mulțumesc. Zei, Ivy, tu și Ildris!! Nu puteam să-mi imaginez un cuplu mai frumos.

Mă înroșesc ca o copilă, de parcă împărtășesc un mare secret întregii lumi.

- Mi-a povestit aseară ceva incredibil. Am vorbit mult. A spus că... se gândea la mine de mult timp, dinainte să merg în Kazdin.

Ava începe să râdă.

- Mda, nu știu de ce ești surprinsă. Toți bărbații cu vedere bună s-au gândit la tine cel puțin o dată în viața lor.

- Ava!

- Levi are dreptate, nici măcar Lupii de Noapte nu sunt imuni la frumusețe. Stai! Miroase a cremă de vanilie cu cocos?? Ți-ai amintit rețeta?!

- Nu. Nu ți-a spus Levi? Ildris a făcut rost de ea.

- Ooo! Prințul nostru chiar e îndrăgostit!

O urmăresc șterpelind cu degetul puțină cremă de pe marginea cratiței.

- Ce dor mi-a fost de gogoșii tăi! Sunt grozavi, ca întotdeauna. Vrei să te ajut?

- Nu, nici gând! Ar trebui să urci prin spate și să te schimbi, înainte să dea vreo gardă peste tine în această ținută impecabilă.

Ava își privește halatul oftând.

- Ai dreptate. Bine, merg sus! Ne trimiți și nouă niște gogoși, da?

- Categoric!

Îmi reiau treaba în grabă, pentru că e deja ora nouă și vreau să am toți gogoșii gata la micul dejun. N-o pot dezamăgi pe Agnes fix de ziua ei.

În cele din urmă, o oră și o durere de spate mai târziu, masa se umple de farfurii cu gogoși mari și pufoși.

Miroase peste tot a cocos și zahăr, iar rochia mea albastră s-a albit de făină.

- Bună dimineața.

Vocea lui Ildris mă sperie atât de tare încât sunt gata să scap o farfurie din mâini.

- Ildris!!

- Știam eu că nasul ăsta bătrân nu mă înșeală. Miroase a gogoși până la catul doi!