VULTURII MĂRILOR. Cronicile Taberei Kazdin volumul 3

Capitolul 9

Ildris

Ies în aerul rece aproape alergând.

Afurisita de Correy, cu ideile ei proaste, și cu alifiile ei și cu...

Îmi reglez respirația din mers, în timp ce urc scările spre apartamentul meu.

Am nevoie disperată de niște exerciții intense, de o baie în gheață și de... un preot.

Cazarma e învăluită în întuneric, iar mirosul familiar din apartament îmi calmează puțin bătăile haotice ale inimii.

Ar fi trebuit să știu că-i acolo. Să mă gândesc, cel puțin. În momentul în care n-am observat-o la Butoi în dosul tejghelei, cu zâmbetul ei amețitor, ar fi trebuit să-mi dau seama că e la Infirmierie.

Apare tot timpul în picioarele mele, ca o piază rea și superbă. O urăsc. Zei mari, uneori o urăsc pe fata aia. De ce trebuie să dau de ea peste tot?! Ce farsă proastă îmi joacă soarta?

Căutam doar puțină liniște și o alifie... și când colo apare domnișoara Darlington, cu o panglică spânzurată în păr și o rochie mult prea scurtă pe sub halatul alb.

Îmi scot bluza în fața oglinzii, lăsând-o să cadă pe podea.

Umerii îmi lucesc în lumina lămpii, de la alifia întinsă pe pielea mea.

Încă pot să-i simt palmele moi netezindu-mi mușchii, unghiile lungi zgâriindu-mi delicat pielea.

Ivonne DeSilva habar n-are ce face cu mine. Poate că ar fugi în cealaltă parte a continentului dacă ar ști. M-a privit cu ochii aceia mari și speriați, ca pe o sălbăticiune scăpată din cușcă.

Foarte bine. E mai bine așa, decât să-mi atingă pielea.

Îmi scot pantalonii și îmi încep exercițiile de seară; mă ajută întotdeauna să mă concentrez și să dorm mai bine.

Băieții par să creadă că e atât de simplu să fii abstinent. Domnul Instructor, atât de pur și de onorabil. Nu bea, nu vorbește urât, nu se destrăbălează.

Nu-i atât de ușor.

E o afuristă de luptă continuă, și nu beau tocmai din cauza asta. Dacă aș bea, m-aș trezi direct cu Ivonne DeSilva în pat, complet goală, și preferabil sub mine. Sau deasupra. Sau în...

- Ildris?!

Cineva bate la ușă, oferindu-mi o distragere bine venită.

Mă opresc gâfâind și-mi șterg sudoarea de pe frunte, deschizând ușa cu mâna cealaltă.

- Ce zeilor faci aici singur la ora nouă? întreabă Yusef exasperat. Chiar n-ai și tu o viață? Te-am căutat la Butoi, și când colo ești la Cazarmă! Ce-i cu tine, te culci o dată cu găinile?

- Ai venit până aici doar ca să mă întrebi asta?

- Nu, deșteptule. Am venit să te chem în biroul lui Vincinni.

Simt că mi se oprește inima câteva clipe.

- CE?!

- Ne cheamă Vincinni! repetă Yusef mai tare. Acum, nu mâine!

Mintea mea derulează fulgerător toate lucrurile greșite pe care le-am făcut în ultimul an: l-am strecurat pe Levi în Anul Doi, am fost singur cu Ava în Bibliotecă, am dormit cu Ivy în pat, am atacat un Consilier, și chiar la momentul de față ascund faptul că Viktor și Abby sunt căsătoriți.

Fir-ar să fie, Ildris. Ești în rahat până-n gât.

Asta-i problema când te apropii prea mult de detașamentul tău. Începi să cunoști problemele tuturor, și bunul simț te obligă să ajuți pe toată lumea, iar ăștia mici atrag problemele cu duzina.