Capitolul 29

936 128 60
                                    

Ildris

Poate nu mai văd bine.

O fi vreun fenomen de Fata Morgana, varianta pentru marinari.

Ba nu.

E un fum.

Sunt cât se poate de sigur că e un fum pe partea cealaltă. Un fir anemic, gri, care se ridică din direcția epavei lui Orion.

Oare..?

Dacă e un fum numai Fitzgerald l-a putut provoca, deși n-am idee cum a reușit să aprindă focul. Dar îi merge capul, e singurul în stare de isprava asta.

Cobor din vârful stâncii și mă îndrept spre tabăra nefericită a recruților de pe țărm.

Hofser a reușit să pescuiască cumva în ciuda brațului său rupt din umăr, lucru pentru care are toată admirația mea. Elora Bailey și Kingston improvizează un soi de cină din peștele proaspăt, iar Ivy îngrijește rănile tuturor răniților, în special ale scumpului ei Jason.

De fiecare dată când îi văd împreună mă înfurii atât de tare încât îmi vine să-i sfărâm țeasta acelui idiot.

De ce zeilor am ascultat de Kingston și l-am lăsat numai cu câteva lovituri de cuțit?! Trebuia să-l... taci, Ildris, taci! N-ai voie să gândești așa. Nu poți. Ești instructor!

- A, domnule Instructor! mă întâmpină Kingston ușurată. Nu mai avem apă! Puteți să mai aduceți două găleți, vă rog?

Mă uit urât la ea, făcând un semn spre membrii echipajului.

- Dumnealor ce păzesc?

- Păi, Hofser are brațul rupt, Danis curăță peștele... Zade a plecat după lemne, iar ăă... Callatis e... rănit.

- Hofser are doar un braț rupt, iar Callatis nu e rănit la mâini. Cărați-vă după apă!

Se holbează cu toții la mine oripilați.

- Să... ăă... cu brațul rupt...

- Mai ai unul întreg, Hofser! Profită de el înainte să ți-l rup eu! Callatis! Nu te-ai mișcat încă?

Până acum Ivy a păstrat o distanță ostilă față de mine, însă o văd ridicându-se brusc din nisip, cu ochii scăpărând de mânie, și-mi dau seama că urmează o confruntare.

- Mă scuzi, domnule Instructor! Iubitul meu are tot abdomenul tăiat, chiar de tine dacă nu cumva ai scăpări de memorie!

Asta mă face să izbucnesc în râs, și ea se enervează și mai tare.

- Iar faptul că ți se pare amuzantă situația mea... zei, nu știam că Glinda are un frate atât de... josnic!

- Nu știi multe, domnișoară. Te sfătuiesc să ai gura mai mică până-ți recapeți amintirile. Callatis, mai spun de două ori?

- Sunt rănit!

- Toți suntem răniți, lașule! Marș după apă! Dacă mori pe drum, scăpăm de încărcătura inutilă!

Privirea pe care mi-o aruncă Ivy ar putea trezi morții.

Zei, ființa asta își plătește greu păcatele. Nu-mi închipui cum ar fi să-mi pierd memoria și să mă reîntorc la cineva care m-a tratat ca un gunoi.

Soarta nu doarme, presupun.

Și odată cu ea sunt pedepsit și eu.

Ducă-se pe pustii! M-am lăsat prostit o dată să intru în grațiile ei. A doua oară nu mă mai interesează ce crede Ivonne DeSilva despre mine. Indiferent dacă-și recapătă amintirile sau nu.

VULTURII MĂRILOR. Cronicile Taberei Kazdin volumul 3Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum