VULTURII MĂRILOR. Cronicile Taberei Kazdin volumul 3

Capitolul 8

Ivy

Îmi șterg mâinile de șorț verificând gogoșii care se rumenesc în oala înaltă.

Toată bucătăria miroase delicios a vanilie și a ciocolată, și probabil la fel miroase și părul meu.

Asta-i problema cu gogoșii de sâmbătă seara: dacă vrei să-i duci calzi, trebuie să apari la Butoi mirosind ca un gogoș uriaș. Dacă vrei să te aranjezi și să miroși frumos, vei servi oamenilor gogoși reci.

Nu, nu pot să miros a ulei în halul ăsta. Sunt prințesa Kadarei, până la urmă. Gogoșii n-au decât să se răcească, oricum Recruții i-ar mânca și înghețați.

Sunt cei mai buni gogoși din Tabără, dacă stăm să ne gândim (singurii, de altfel)

- Bună ziua, domnișoara Perfectă! strigă cineva vesel din ușa bucătăriei.

Mă întorc spre Jason cu un zâmbet obosit.

- Hei! O fi bună pentru tine, că ești liber toată seara, dar eu am tură la Infirmierie de la opt.

El își dă ochii peste cap nemulțumit.

- Iar??! Nu înțeleg, de ce vrei să faci atâtea suplimentare? Chiar nu găsești puțin timp și pentru mine? În ultima vreme ești mereu ocupată cu problemele tale.

Încep să scot gogoșii fierbinți din ulei.

- Îmi pare rău, Jas. Ți-am spus că va fi o perioadă aglomerată, vreau să avem o Probă Finală perfectă.

- Mă neglijezi, Ivy! spune sec.

- Îmi pare rău! Am foarte multe pe cap. După Probă vom avea tot timpul din lume.

- Dacă te-ar interesa mai mult relația noastră, ți-ai face timp...

- Sunt ocupată, Jason!! mă răstesc la el. Mama se simte rău, toată vacanța mi-am petrecut-o cu frații mai mici, iar în Tabără toți vă bazați pe mine cu organizarea! Poți să înțelegi atâta lucru?! Nu ești bebeluș, descurcă-te singur câteva zile!

Ochii lui albaștri scânteiază de mânie.

- Bineînțeles că mă descurc, Ivonne! Voiam doar să stau cu tine, pentru că asta fac oamenii care se iubesc, știi?! Dar m-am răzgândit, mulțumesc.

Smulge doi gogoși calzi din bol, îndreptându-se spre ușă.

- Apropo, fă-ți un serviciu și nu mai mânca atâția gogoși. Nu-mi place că te-ai îngrășat.

Trântește ușa bucătăriei, lăsându-mă singură cu gogoșii fierbinți și cu gândurile mele.

Îmi strecor un deget în betelia pantalonilor, încercând să-mi dau seama dacă sunt la fel de strâmți.

Sunt.

Urăsc când Jason are dreptate, dar chiar m-am îngrășat. Dacă merg în ritmul ăsta va trebui să cer un număr mai mare la uniformă, ceea ce e îngrozitor.

Îmi vine să plâng când mă uit la glazura de ciocolată pe care voiam s-o gust. Nu, chiar n-ar trebui să mai mănânc gogoși.

Și oricum, mi-a sărit toată pofta de mâncare.

În ultima vreme discuțiile cu Jason sunt tot mai dese, și mă simt ca un butoi cu pulbere. Chiar stau prost cu nervii, fiindcă am multe pe cap. Știu că toți îndrăgostiții se ceartă, dar parcă Ava și Levi se ceartă altfel. Uneori mă întreb dacă nu cumva îl urăsc pe Jason Callatis.

Ce prostii îți trec prin cap, Ivonne! Revino-ți la normal. Nimeni nu-i perfect, toți oamenii se mai ceartă!

Încep să trec gogoșii fără chef prin glazură, așezându-i ordonat în cutii. Nu câștig nimic din chestia asta, toți banii făcuți la Butoi merg în Casieria Taberei, dar e o activitate care mă relaxează. Îmi place să gătesc pentru alții, și rețeta asta de gogoși se moștenește la Vulturi din Lider în Lider. N-aș strica tradiția pentru nimic în lume.