Ivy
- Un rând pentru cei mai iscusiți Vulturi ai Mărilor!!
- Un rând pentru Capitanul Callatis!
- Un rând pentru domnișoara Lider!!
Cineva trântește în fața mea o cană plină vârf cu bere.
- Hai, Darlington, dezmorțește-te! Am ajuns în Insulele Albe!!
Tresar agitată, ștergându-mi picurii de băutură de pe braț.
- Mulțumesc, Hofser, dar nu... nu beau astăzi.
- Ei, lasă-mă! Ce-i cu tine? Te-ai molipsit de la domnul Instructor?
Panica îmi taie răsuflarea câteva clipe, când îmi amintesc conversația de adineauri. Mă simt beată de parcă aș fi băut un butoi întreg de tărie și am palpitații îngrozitoare, în ciuda faptului că Ildris s-a întors de mult pe corabie.
Se poate așa ceva?
Ildris Nasir să mă iubească pe mine?!
Sau sunt eu nebună și toată asta a fost o închipuire?
Dar am stat acolo, sub palmierii de la marginea insulei, și a spus sunt îndrăgostit de tine. Iar Ildris nu-i genul care să glumească cu lucruri de felul ăsta.
Atunci cum?
Cum se poate ca Ildris Nasir, prințul moștenitor al Egarthiei, cel mai iubit Instructor din Kazdin să fie îndrăgostit de mine?!
Eu sunt doar Ivonne DeSilva, fiica unui fost fermier, și mai sunt și zece ani între noi.
Nu pot să-mi închipui așa ceva.
Mă tot gândesc la asta, și mintea mea nu se poate obișnui cu ideea că răceala evidentă a lui Ildris se datora faptului că încearcă să se comporte decent.
De parcă un om ca el s-ar putea comporta și altfel. Decența și onoarea curg prin venele lui Ildris ca al doilea sânge.
Știu că ai un iubit, și știu ce crezi despre mine. Mi-ai spus-o limpede la ultimul festival.
Fraza asta mă bântuie de câteva ceasuri. Ce i-am spus la Festivalul Gheții? Ce zeilor am spus??!
Ceva jignitor, asta știu, dar nu-mi amintesc ce. Nu toată lumea are memoria de elefant a lui Levi.Oare i-am spus că e urât?
Nu, nu cred că am spus asta. În primul rând pentru că nu spun asta nimănui, și în al doile rând, pentru că Ildris o fi orice numai urât nu. Atunci ce i-am spus?!
Mi se face tot mai rău pe măsură ce îmi storc mintea, iar colegii mei devin tot mai gălăgioși și mai beți.
I-am spus ceva jignitor, ceva care l-a rănit, și trebuie să-mi amintesc ce. E foarte important să-mi amintesc, dar e atâta gălăgie și râset încât mi-e imposibil să mă concentrez.
- Hei, domnișoara Lider! E totul în regulă? întreabă Jason bine dispus, așezându-se lângă mine. Vrei să mănânci ceva? Pari foarte... obosită.
Mă uit în ochii lui albaștri cu un sentiment intens de disconfort, și am impresia că mi se citește vinovăția pe față.
Am un iubit.
Poate n-au fost toate roz în ultima vreme, dar încă am un iubit, încă există o înțelegere de căsătorie cu Jason, iar eu mă gândesc obsesiv la Ildris de câteva ceasuri bune.
Sunt o iubită mizerabilă.
Nu pot să-mi închipui ce-ar spune tata despre caracterul meu dacă ar știi prin ce trec.
CITEȘTI
VULTURII MĂRILOR. Cronicile Taberei Kazdin volumul 3
Adventure"- Atunci, ai vreo problemă cu mine? - Te șochează asta, Alteță?! Sau ai cumva impresia că toată lumea se învârte în jurul tău? Ghici ce, Ildris Nasir! Ești doar un prinț înțepat, iar eu nu mă pot preface că te plac! - Nu mă șochează chiar deloc. Nu...