VULTURII MĂRILOR. Cronicile Taberei Kazdin volumul 3

Capitolul 33

Ivy

- Bună dimineața, iubire.

Deschid precaută un ochi, pentru a studia silueta instalată lângă patul meu.

- Cu mine vorbești?

- Bine-nțeles. Și știu că n-ai o dimineață prea bună, tocmai de-aia am venit. Să-ți fac ziua mai frumoasă.

- Și nu trebuia să-i faci dimineața mai frumoasă soției tale?

- Nu, nu, e la menstră. Am fost alungat din patul conjugal. Și știi că întotdeauna după Ava te-am preferat pe tine...

Asta mă face să izbucnesc în râs chiar dacă mă doare capul.

E liniștitor să constat că unele lucruri au rămas la fel. Unii oameni, mai ales. Levi e incorigibil.

- Stai puțin să mă trezesc, mă doare capul îngrozitor.

- Lasă, nu-i nevoie neapărat să te ridici! Vrei să-ți comand micul dejun?

- Nu, nu încă. Trebuie să mă schimb. Unde am rămas ieri?

- La schimbarea perechilor. Grimaldi- Lacoste.

- Exact. Dă-i drumul!

Mă ridic și trec după paravanul elegant, în timp ce Levi își continuă povestea incredibilă de ieri. N-aș fi crezut în veci că îl găsesc pe Aldrich însurat, și încă cu acea Poppy, și mai au și un copil pe deasupra!

Iar povestea lor chiar e o poveste.

Cea mai bună pe care am auzit-o vreodată...(sau poate e doar farmecul lui Levi, nu știu). Cert e că am petrecut toata ziua de ieri ascultându-le aventurile și abia am adormit de nerăbdare să aflu și restul.

- Așa, deci Ildris i-a mutat în formații diferite. Erau în Stagiul Patru, la rezistență. Sau viteză de reacție, cam așa ceva. Făceau un exercițiu cu rezistența la foc. Adică erau legați la stâlpi și li se dădea foc...

- Foc, adică foc adevărat?

- Bine-nțeles.

- Știe cineva că vărul tău are apucături criminale? Cum a ajuns Instructor?!

- Nu știu, scumpo. Toți Lupii de Noapte au apucături criminale, e în gena lor.

- Aldrich e foarte blând.

- Și Ildris. Preferă să n-o arate, dar e blând ca o icoană de Templu.

- Ești sigur că vorbim despre aceeași persoană?

- Mda. De Ildris care doarme în apartamentul de alături, dacă nu cumva a murit între timp.

Încremenesc după paravan.

- Ildris doarme alături?

- Așa a spus Kian, cel puțin. Nu l-am văzut toată ziua, deci nu știu. Poate a ieșit pe fereastră și și-a rupt gâtul. O fi mort în grădină... să trimit pe cineva să se uite?!

-Uneori umorul tău îmi face pielea de găină. Nu mă mir că Ava te-a exilat...

- Stai să mă uit pe fereastră, ca să fiu sigur. Aveți un balcon comun, hm?

Înainte să-l pot opri aud încuietoarea ferestrei scârțâind, și o pală de vânt răcoros îmi înfoaie straturile rochiei pe care mi-o trag rapid peste cap.

- Aa! Știam eu că nu mori așa ușor, scumpule. Ce mai faci? Închis în cameră, ca un animal sălbatic?

Aproape că îmi țin respirația ca să aud vocea lui Ildris.