VULTURII MĂRILOR. Cronicile Taberei Kazdin volumul 3

Capitolul 10

Ivy

- O să avem nevoie de butoaie cu carne afumată.

- Și apă. Foarte multă apă...

- Cartofi. Crezi că putem lua cartofi?

- Bine-nțeles. Dacă sunt întregi, ar trebui să reziste mult timp.

- Perfect. Notez, cartofi. Ce legume mai rezistă la drumuri lungi?

- Morcovi, varză, fasole...

- Castraveți?

- Castraveții conțin multă apă, se vor usca în primele zile. N-are rost să irosim spațiul cu legume perisabile.

Îmi rod capătul creionului gânditoare, în timp ce fac tot felul de modificări pe lista inițială.

A fost o idee bună să mă consult cu Fizzy. Băiatul ăsta e cel mai mare tocilar de la Vulturi, din toată istoria Detașamentului probabil. Și, pentru că nu-mi permit greșeli de organizare, Fiz e consilierul meu perfect în domeniul navigației.

- Nu sunt foarte multe opțiuni, constat îngrijorată. Speram să pot găti mai diversificat.

Fitzgerald zâmbește îngăduitor, scoțându-și ochelarii cu rame groase și o batistă.

- Nimeni nu-și face griji pentru asta, Darlington. De fapt, mâncarea o să fie partea cea mai bună. Mai ales dacă o faci tu.

- Sper, Fizzy!

Las caietul jos cu un oftat obosit.

Mă doare stomacul de câteva zile. Numai gândul că putem să-l primim pe Vincinni îmi face pielea de găină. Căpitanul Vincinni e îngrozitor se strict, și acum doi ani a aruncat un recrut peste bord fiindcă a adormit în tura de noapte.

Nici Yusef nu e cu mult mai liniștitor. Și-a făcut o reputație de supraveghetor sarcastic și răutăcios, căruia îi place să ațâțe conflicte și să încurajeze răzmerițe. O Vulpe, ce să mai vorbim.

Poate că Pamiras ar fi în regulă. E vreun Instructor în regulă în Tabăra asta?! Cel mai probabil nu.

- Ar trebui să notezi și uneltele de care ai nevoie! intervine Fizzy, aducându-mă la realitate. Avem multe de pregătit și dacă nu scriem totul, în mod sigur vom uita lucruri importante.

- Ai dreptate, Fiz! Oare aș...

- Adal Fitzgerald, ce crezi că faci lipit de iubita mea?! răcnește cineva din spate, speriindu-l pe Fizzy atât de tare încât își scapă ochelarii din mână.

Ochelarii cad cu un pocnet la piciorele mele, spărgându-se în cioburi mici, iar Fiz pare gata să izbucnească în lacrimi.

- S-scuze, Callatis! Noi doar notam...

- Nu există niciun noi între tine și Darlington, mucosule. Șterge-o!!

Fitzgerald dispare aproape orbecăind spre ușa de ieșire, abandonându-și ochelarii la picioarele mele.

Simt că mă trece un val de furie atât de pur încât brusc îmi dispare toată oboseala.

Mă întorc spre Jason spumegând.

- Și-a scăpat ochelarii, JASON! Ce probleme ai astăzi?! Cum poți să fii atât de...

- Ee, lasă, Alteță, prichindeii trebuie să se călească la Vulturi. Dacă-i atât de neghiob încât să-și scape ochelarii, n-are ce căuta în Detașamentul Unu. Și oricum, sunt convins că mai are.

Sunt atât de multe lucruri greșite într-o singură frază, încât nu știu dacă are rost să încep măcar.

În primul rând, Jason exagerează cu "călirea" celor din Anul Unu. E doar un an de când am fost noi în locul lor, și pot să spun că Rovanna ne-a apărat ca o mamă furioasă. Veteranii care ne-au făcut farse au regretat enorm tot anul.