VULTURII MĂRILOR. Cronicile Taberei Kazdin volumul 3

Capitolul 19

Îmi trec buretele fin peste pudra din cutie, tamponând cu grijă zona de sub ochi. Afurisit să fii, Ildris Nasir!

N-am plâns niciodată în fața unui bărbat. Unui bărbat care nu mi-e rudă, cel puțin.

Și acum uite ce față umflată am, fix când ajungem în Nyssa și ni se oferă puțin timp liber. Nu pot să ratez asemenea ocazie, nici măcar din cauza umbrelor vineții de la ochi.

Termin cu pudra și îmi strâng părul într-o coadă, după care îmi caut prin cabina îngustă gentuța de piele în care îmi țin banii și documentele. E un accesoriu drăguț care se leagă la încheietura mâinii, dar un marinar adevărat știe că nu-ți poți lăsa punga la vedere.

Așa că îmi leg șnurul în jurul gâtului, transformând-o într-un colier care dispare sub cămașa mea largă.

Îl aud pe Jason vorbind deasupra, pe punte, și mă grăbesc să ies ca să nu ratez întâlnirea cu Talia.

- Aveți două ore la dispoziție, nu mai mult. La doisprezece ridicăm pânzele! Cine nu e pe punte, rămâne în Nyssa. Ne-am înțeles? Aruncați ancora!

Mă trag nerăbdătoare spre babord, privind peste parapetul vasului la băieții care aruncă ancora și pregătesc frânghiile pentru andocare.

Pe docuri mișună o mulțime de nyssieni cu piele brună, așa că nu e deloc greu să identific femeia cu piele albă care stă la câțiva pași de puntea de lemn.

Sunt prima care zboară peste podul coborât, direct în brațele verișoarei mele.

- Ivy!!

- Talia!

Ne îmbrățișăm strâns, în ciuda burții ei rotunjite care ne stă în cale.

- Cât mă bucur să te văd!! spune ea gâfâind. Între atâtea fețe nyssiene...

Verișoara mea e ca o gură de aer proaspăt după toate supărările din ultimele zile.

E neschimbată, cu părul ei scurt și creț, cu fața plină de pistrui și cu pielea bronzată de soarele puternic.

- Și eu mă bucur! o asigur râzând. Cum te simți cu sarcina? Ai intrat în ultimul trimestru?

- Nu încă. Dar crede-mă, încep să simt că cel mic crește. Tissian! Ah, unde a dispărut omul ăla?

Cineva mă prinde din spate, ridicându-mă pe sus.

- Chiar aici, scumpo. Salutare, Ivy!

Întorc capul ca să-l pot privi pe soțul uriaș al Taliei, și zâmbetul mi se lățește și mai mult.

- Salut, Tissian! Poți să mă lași jos? Nu mai am aer!

- Așa sunt strânsorile nyssiene, steluțo. Măi, dar aveți un vas nemaipomenit! Mi se părea mie că... sfântă Wadara!!

Încremenește brusc, dându-mi drumul ca unui sac.

- Nu se poate. Acela... Talia, vezi omul ăla?

Mă încrunt urmărindu-i degetul, care pare să indice spatele ostentativ al lui Ildris.

- E Instructorul de la Lupi! explic sec. Nu cred că-l cunoașteți, e egarthian.

Lângă mine Talia rămâne brusc fără aer.

- E Ildris? Zei mari, e Ildris!! ILDRIS!!!

O privesc năucită, apoi mă uit la silueta care se întoarce brusc, aruncându-și privirea spre docuri. Nu l-am văzut niciodată zâmbind așa, nici măcar la nunta lui Aldrich.