VULTURII MĂRILOR. Cronicile Taberei Kazdin volumul 3

Capitolul 43

August

"Micul Jacks ne ține pe toți ocupați cu toanele lui. E un bebeluș plin de toane, tata chiar avea dreptate. Nu doar că plânge când îl lași jos, dar începe să miorlăie încă din clipa în care simte că ai intenția s-o faci.

Spre deosebire de Jacks, Ellis al lui Aldrich e cuminte și mâncăcios, singurele lui dădace sunt lupii de la Vizuină. Viktor spune că Abigail se simte rău, deci nu m-aș mira să ne mai îmbogățim curând cu încă un nepot. Ava spune că nu, încă nu e pregătită pentru asta, deci la ei mai avem de așteptat. Altfel..."

- Nu-mi spune că ești tot în cameră, Ivy! Cât timp îți ia să faci o semnătură?

Kian intră la mine fără nicio introducere, urmat îndeaproape de Lucas, care rânjește într-un mod dubios.

- Poate s-a răzgândit. În caz că te-ai răzgândit, nu pot să spun c-o să mor. Ildris e în regulă, dar nu-mi place să știu că pleci așa departe.

- Nu fii absurd! Ce fată bolnavă la cap se răzgândește când e vorba de Ildris?!

- Nu m-am răzgândit! îi anunț tare. De fapt, am semnat deja. Acum scriu doar o scrisoare.

- Aaa! Ai semnat deja! reia Lucas, pe jumătate oftând. Atunci, treaba-i consumată. Dă să văd! Da, a semnat. Ivonne Valerie Nasir, așa o cheamă acum. Îmi vine să plâng! Pe cuvânt, sună atât de... altfel!

Kian zâmbește, apropiindu-se să studieze documentul elegant întins pe birou. E actul de căsătorie care a sosit azi dimineață cu delegația, și pe care tocmai l-am semnat, după obiceiul Egarthian. Oficial, port numele Casei Nasir și sunt căsătorită cu viitorul rege, indiferent dacă mai are parte ceremonia publică.

Deci da, sunt Ivonne Nasir. Încântată de cunoștință.

- Bun! consimte fratele meu, atunci să trecem la treburile mai importante. Când mergem în Egarthia?

- La sfârșitul lunii. Sunt o mulțime de pregătiri de făcut...

- Da, da, știm! mă întrerupe Lucas, trăgându-și un scaun lângă mine. Deci, să-ți facem instructajul.

- Poftim?

- Te rog să ai decența să scapi de tot părul de pe corp. Absolut tot. Pentru un viitor rege nu-i...

- Și eu sunt un viitor rege! îl întrerupe Kian. Iar părul nu m-a deranjat niciodată.

- Asta pentru că te mulțumești cu puțin. Deci, cum spuneam...

- Stați, stați puțin! Despre ce vorbiți?

- Despre prima noapte, bine-nțeles! Lasă stiloul ăla și deschide urechile!

- Zei mari, Lucas, tu vrei să-mi dai indicații despre noaptea nunții?

- Mda. Altul mai bun n-ai. Deci, scapă de păr. Doi: uleiul. Nu cumva să intri în vizuina lupului fără un ulei bun!

- Natural, adaugă Kian. Fără parfum. Irită pielea.

- Ce?

- Categoric, natural! Să zicem, ulei de cocos, că tot e plină Egarthia de ei.

Kian neagă.

- E frig în octombrie, se poate întări. Uleiul de migdale e mai sigur.

Îmi las stiloul jos și pun deoparte scrisoarea începută, fiindcă nu mă mai pot concentra în stilul ăsta. Parcă asist la o ceartă între negustorii de uleiuri.

- Mai am două luni până la nuntă! le amintesc la un moment dat. Nu mai poate aștepta discuția asta? Scriam și eu o scrisoare! Și mai trebuie să trimit și o parte din valize.