VULTURII MĂRILOR. Cronicile Taberei Kazdin volumul 3

Capitolul 36

- Azi mi-am amintit o lecție de astronomie, la Observator.

- Ți-am spus eu că-ți revii! În câteva săptămâni ești ca nouă.

Zei, Kian, sper să ai dreptate!

- Ți-ai amintit și de gogoși? întreabă Agnes, plină de speranță. Ziua mea e săptămâna viitoare.

Clatin din cap cu părere de rău.

- Nu încă, dar îți promit că în ziua în care-mi amintesc o să fac o cutie întreagă numai pentru tine!

- Îmi faci și mie fursecuri? intervine Amir. Fursecuri cu ciocolată, cum face Ava?

- Nimeni nu știe să-i facă exact ca Ava, îl informez amuzată. Dar o să-i facem după absolvire, dacă te porți frumos.

- Apropo de absolvire. Te simți pregătită? întreabă Kian serios. Știi că poți rămâne acasă dacă e prea mult pentru tine. E dreptul tău...

- Nu. N-am de gând să las Vulturii Mărilor fără Lider, asta ar face zvonurile și mai ciudate.

Deși Kian are dreptate. Aș vrea să rămân acasă. Să mă ascund sub o piatră, să dispar cu totul dacă se poate. Absolvirea e un eveniment pentru toată Kadara, sunt prezente toate rudele tuturor recruților... ceva groaznic pentru mine. Știu cum se răspândește vorba în Kadara, și-n orice regat. Într-o săptămână și băiatul de la cel mai amărât grajd știe că "Steaua Kadarei" și-a pierdut mințile.

Oamenii se vor holba la mine, și nu în sensul bun.

Dar lipsa mea ar înrăutăți lucrurile, deci... e o situație fără scăpare.

Jason vine în vizită după-amiază, și am de gând să-i cer detalii amănunțite despre ritualul de Absolvire. Am înțeles că trebuie să dau o cheie mai departe, sau ceva de felul ăsta... nu știu, nu-mi amintesc ce s-a întâmplat la absolvirea de anul trecut. Iar Ava și Levi s-au întors în Tabără, deci suntem doar noi aici, cei pe care sănătatea precară ne-a oprit să urcăm în munți.

- Putem să mergem la Ildris? ne întrerupe Agnes brusc. A spus că mă învață să joc șah!

- Ildris e plecat azi, a spus că are treburi de rezolvat. Poate mergem diseară, dacă nu-i mai sari în brațe, ca data trecută.

Agnes rânjește vinovată.

- De ce i-ai dat camera ta? îl întreb pe Kian. E atât de aproape și...

- Levi m-a pus să mă mut.

- Levi???

- A spus că Ildris se simte vinovat de fiecare dată când cineva pățește ceva sub supravegherea lui. Și că ar fi mai liniștit dacă ar vedea personal că îți revii.

- Și tu ai înghițit asta?

- Da. Toată lumea știe că Ildris e mama răniților în Kazdin. Chiar dacă nu vrea să fie.

- L-a înjunghiat pe Jason!

- Fără supărare, dintre Jason și Ildris îl cred întotdeauna pe Ildris, chiar dacă mi-ar spune că iarba-i albastră.

Îmi masez tâmplele, anticipând durerea de cap care-mi dă târcoale.

- Se întoarce în Egarthia la sfârșitul lunii, continuă Kian. Dacă te deranjează, pot să-mi iau camera înapoi.

- Nu, nu... nu mă deranjează.

Dimpotrivă. A ajuns să-mi placă și nu cred că ăsta-i un lucru bun.