VULTURII MĂRILOR. Cronicile Taberei Kazdin volumul 3

Capitolul 16

Viktor

Mă trezesc buimac și înfrigurat, cu o durere de cap care mă amețește și mai tare.

De ce-i atât de frig?!

Mă ridic în șezut studiind zona, și-mi dau seama de mai multe lucruri.

În primul rând, e duminică și aș putea să mă culc la loc, fiindcă azi nu se dă deșteptarea.

În al doilea rând, am uitat ferestrele deschise și vântul de dimineață bate prin dormitor agitând perdelele.

În al treilea rând, am o femeie în pat.

Pe soția mea, ca să fiu mai exact.

Doarme cu părul ei roșu împrăștiat pe pernă și cu picioarele încâlcite în așternuturile subțiri.

Poartă una dintre bluzele mele fără mâneci care-i ajunge până deasupra genunchilor.

Simt un impuls nebunesc de a săruta pistruii aceia împrăștiați pe brațele și pe obrajii ei, dar nu sunt sigur că asta ar trebui să fac. În ultima vreme pare tot timpul supărată și obosită.

Când revin din baie, proaspăt spălat și schimbat, ea tocmai se ridică în șezut căscând lung.

- 'Neața, Pistruiato.

Îmi aruncă o privire somnoroasă și cruntă.

- Nu-mi mai spune așa!

- De ce? Îmi place. Ai niște pistruii foarte drăguți.

- Pistruii nu sunt drăguți, Viktor. Nu mă mai lua peste picior!

- Vorbesc serios, Pistruiato!

Ea își accentuează încruntarea, în timp ce coboară din pat și începe să aranjeze îmbufnată așternuturile.

Ceva din imaginea asta îmi stârnește o satisfacție incredibilă. Aș putea trăi cu asta toată viața: o Abby somnoroasă, în hainele mele, netezind așternuturile de pe pat.

- Ai dormit bine? o întreb vesel.

- Mda. Aici e mai răcoare decât jos. În dormitoare se încălzește îngrozitor și abia poți respira.

- Păi, mă bucur că ți-am fost de ajutor. Vrei să cobor la Cantină și să aduc micul dejun?

Ea mă privește plină de speranță.

- Nu te deranjează?

- Nu, nici gând. Așteaptă aici, mă întorc imediat.

Și totuși, când cobor la Cantină, mă trezesc nas în nas cu un vechi și ticălos amic pe care nu l-am văzut de foarte multă vreme. Domnul Levilian, prinț de Cornwall și proaspăt consort.

- A! Bine că te-am văzut! mă ia în primire, fix de la ușă. Vino să mănânci cu mine. Mă gândeam să ieșim undeva azi, la o vânătoare sau la ceva.

- Nu pot azi.

- Nu poți azi?! repetă el indignat. Ce prieten ești tu, Viktor?

- Ai tupeu, nu glumă! Nu-ți vede nimeni mutra două săptămâni și ai curaj să faci reproșuri!

- Am fost ocupat, da? A fost luna de miere.

- Și, s-a terminat mierea mai repede cu o săptămână?

- Da. I-a venit ciclul. Am fost exilat din dormitor. Nu mă lăsa la greu, Viktor! Ava s-a transformat într-un monstruleț.

- Bine-nțeles! Ți-am spus de la început că așa va fi. Tu nu, și nu. N-ai decât să suporți consecințele, ești băiat mare.