PARTEA a DOUA
Valurile se sparg de țărm monoton și liniștitor, de parcă așa au fost dintotdeauna.
De parcă n-am fi în Marele Canion aruncați pe o coastă presărată cu oase albite de soare.
De parcă n-am fi doar șapte, zdrențuiți și răniți, cu hainele sfâșiate și cu rănile arzând de la apa sărată.
De parcă n-am depinde cu toții de Instructorul de la Lupi, un om care nici măcar n-are voie să intervină în evoluția călătoriei.
Îl privesc înotând cu dificultate prin apă, în timp ce încearcă să țină cât mai departe de apă lada pe care o duce într-o mână.
E al cincilea drum pe care îl face de când ne-am trezit, și dacă nu se oprește probabil va ceda la următorul, lăsându-ne cu adevărat să murim.
- Asta e tot, îmi spune gâfâind, în timp ce trântește lada pe nisip lângă mine. Tot ce mai părea intact, ca să fiu clar.
- Mulțumesc, domnule Instructor. Nicio urmă de Fizzy?
El clatină din cap obosit.
- O să caut mai târziu.
- O fi el pe undeva, e prea deștept ca să se ducă pur și simplu la fund.
Deschid capacul și scot din ladă puținele lucruri intacte, care au devenit brusc de o valoare incredibilă: sticluțe cu spirt, suluri de fașe albe, pilule pentru calmarea durerii și iod.
Ceva mai încolo am stivuit toate celelalte obiecte recuperate de pe vasul în derivă: pantaloni marinărești care se usucă pe pietre, pături, câteva farfurii și tigăi, cartofi, morcovi, șuncă udă, slănină, o busolă, o hartă, un compas, și alte câteva mărunțișuri.
- Cât de rău stăm? îl întreb pe domnul Instructor. Cum e Orion?
- Mai bine decât noi, spune sec. Ciuruit ca o strecurătoare, dar încă plutește. S-a înțepenit într-un banc pe partea cealaltă.
Face un semn spre șirul de recruți care zac la umbra unui tufiș ca niște cadavre.
- Dumnealor ce fac?
- Mai bine decât noi! îl imit cu o urmă de zâmbet. Dorm. Habar n-au că suntem în rahat până-n gât.
- Întotdeauna ești atât de pesimistă, Kingston?
- Nu. Numai când mă trezesc naufragiată într-un canion poreclit Canionul Oaselor.
- A!
- Dumneavoastră știți că e ilegal să interveniți în soarta echipajului? Consiliul Taberei poate să vă sancționeze pentru nesupunere.
- Cine o să mă pârască? Tu?
- Dacă am de câștigat ceva din asta, de ce nu?
Râsul lui e foarte sec și răgușit, dar e râs. Și chiar aveam nevoie să aud pe cineva râzând, fie el chiar și un bărbat morocănos de la Lupii de Noapte.
CITEȘTI
VULTURII MĂRILOR. Cronicile Taberei Kazdin volumul 3
Aventure"- Atunci, ai vreo problemă cu mine? - Te șochează asta, Alteță?! Sau ai cumva impresia că toată lumea se învârte în jurul tău? Ghici ce, Ildris Nasir! Ești doar un prinț înțepat, iar eu nu mă pot preface că te plac! - Nu mă șochează chiar deloc. Nu...
